Epigrame despre o balada tara moldova, pagina 18

La noutăţi de te aştepţi,
Nimic nu are-un logic rost:
E plină ţara de deştepţi,
Dar ei trăiesc extrem de prost!

epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă mai retrag la ţară, la ogor,
La bătrâneasca ţarină de dor.
Dar spiritul ţăranului de-aici,
Păzeşte muşuroaie de furnici.

E-un om cu mintea foarte-ngustă,
Iar capu-i, fără de valoare,
Nici cinstea nu îi e robustă,
Da-i stă o ţară... la picioare!

Dând lături bietului York,
Trase o-njurătură-adâncă
- Fir-ai tu să fii... de porc,
Occidentul te mănâncă!

Crime, jafuri, poluări,
Pile şi scumpiri, frustrări,
Secetă, iarna ca vara...
E sau nu schimată ţara?

Dacă unul dintre noi
Pân' la urmă-o să dispară,
Plecând pentru totdeauna,
Eu... mă voi muta la ţară.

De când miroase-a primăvară,
Un gând mă-ndeamnă permanent:
Albinele trudesc la ţară,
Iar trântorii în Parlament.

În ţara asta de nimic,
Unde talentul e o crimă,
Mai lesne-i de găsit o rimă,
Decât cinci lei la un amic!

În ţara plină de orgolii,
Tot omul este aşezat:
La Parlament în trei fotolii
Iar la spital... doar doi în pat.

Cutreierai întreaga ţară
Plătit cu-o leafă de aprod,
Având sub togă o ghitară
Şi-o inimă în loc de cod.

<< < Pagina 18 >

o balada tara moldova