nu avem viitor

Aşa voit-a

Aşa voit-a pronia cerească,
Ca undeva, prin tinereţea mea,
Căraea voeţi-mi să se întâlnească,
Cu drumul unei viitoare stea...

Era la vremea râvnei infantile,
Când ale vieţii ziduri se clădeau,
Din ale cărţii cărămizi utilr,
Ce-n viitor izbânda promiteau...

Apoi ne-am dus pe ale soartei drumuri,
În căutarea unei vieţi decente,
Uitând de aroganţe şi de "fumuri",
Şi de închipuitele talente...

Dar viaţa noastră fost-a înflorită,
Când în decorul veşted şi opac,
Pe mândre strofe fost-a ctitorită,
Coroana unui minunat... Copac...

[...] Citeşte tot

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai grijă condeier-cugetător,
Când îţi aşezi gândiri în carte
Să le creezi luminos viitor,
Pe-o cale de eternitate.

Maria Filipoiu: Catren/ citat despre cărţi

catren de Maria Filipoiu din Catren - citate / despre carte (august 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liturghii online

împărţim virtual pâinea şi vinul
iubim prezumtiv
anulăm spaţiile dintre noi şi focului
dăm orologiile cum le-am întoarce
numele noastre rămână tatuate
pe epiderma cerului
şi de-ar veni acum, chiar acum, aici
Blândul Iisus
nu l-am mai răstigni
avem oroare de sânge fiindcă
nu-l mai avem sau îl chivernisim ca pe ultimul strop de benzină
L-am supune la o ruletă rusească în care gloanţele
să fie din grafit contrafăcut

în rest
suntem foarte, chiar prea
evlavioşi

şi nimic nu e mai sadic decât
o răstignire nereuşită

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

El

nu are asemănare şi
nici formă
nu moare
dar are
trecut prezent şi viitor
înlăuntrul unui punct
desăvârşit
urmează propriile mişcări

nedespărţit de sine
devine artera
prin care
curge viaţa
spre alte simţuri nelocuite...

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tinerete lm-ista

Coridoare lungi si uniforme albastre-
Sint ani ai tineretii noastre,
Cand trecem peste diferite firi,
Cand luam cu noi doar amintiri.

Sintem si Phoenix, dar uneori si vulturi,
Sintem deschisi, insa purtam si scuturi,
Iertam, gresim, cerem ragaz,
Insa ne curg si lacrimi pe obraz.

Avem un tel: ascensiunea,
Insa pe drum luptam cu lumea,
Avem prieteni, dar si dusmani
Ii vom avea si peste ani.

Noi ne-am ales aceasta soarta
Lasandu-ne parintii-n poarta...
O sa ne-ntoarcem noi la ei
Cand le-or sosi anii cei grei.

poezie de Alexandru Marius Fugăreţu (2009)
Adăugat de Alexandru Marius Fugăreţu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu tu ne mulţumi (Dedicaţie poetului Vladimir Potlog)

Nu tu ne datorezi recunoştinţă
Că-ţi îndrăzneşti speranţa printre noi...
Tu să ne ierţi pe noi, de neputinţă,
Când te privim cu ochi străini şi goi!

O, noi avem a-ţi cere iertăciune
De-acceptul tău cu trupul chinuit...
Iscăm blestem, stârnim deşertăciune,
Nu avem timp de-un suflet dăruit!

Noi ştim că tu eşti miel sacrificat
Şi preţul dăinuirii noastre pe Pământ...
Eşti absolvirea noastră, de păcat,
Nu tu ne mulţumi nouă, copile sfânt!

Nu tu ne datorezi recunoştinţă
Tu, miel nevinovat pentru tribut...
Mai dă-ne puţin timp pentru căinţă,
Să facem astăzi tot ce ieri n-am vrut!

poezie de Iulia Mirancea (10 octombrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

In Memoriam - Mihai Eminescu (1850 – 1889)

A fost odată un visător Luceafăr,
mereu îndrăgostit,
şi lumii, cu talent fără egal s-a spovedit...
apoi, a strălucit.
Străluceşte şi azi
şi-n viitor va străluci, necontenit.

poezie de Valeria Mahok (15 iunie 2015)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce e viaţa omului

Ce e viaţa omului,
E ca floarea câmpului,
Azi e floare pe câmpie,
Mâine nimenea nu ştie...
De aceea, dragii mei,
Sa avem mireasma ei!...

Ce viaţa omului,
E ca frunza codrului,
Stă în soare, stă în vant,
Dar tot cade pe pămant
De aceea, dragii mei
Să avem culoarea ei!...

Frunza, floarea,
Ea se bucură de soare
Când e frig e rabdatoare
Şi când toamna ea soseşte
Vrea nu vrea, îngalbeneste
Iar iarna când a venit

[...] Citeşte tot

poezie de Graţiela Lionte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasărea

Un pumn de suflet veşnic în alertă
Ce-şi duce viaţa-n mare de azur...
De-abia o vezi, pe cer, un fir de pată, un contur;
E mică, un colibri, un porumbel, e o egretă.

Fără de ea, ne-am invada d-insecte,
Natura mut-ar fi şi oameni surzi...
Este măiastra, e fazan, de paradis, sunt sturzi...
Ea ne-a învăţat cum să zburăm, să-naripăm proiecte.

Înaltu-i imităm, n-avem planaj,
Nici cântul nu-i avem, nici pana liră.
În fiecare tril, cum trubadur, iubiri răsfiră...
Elanul inimii ne-a învăţat, ni-l face ampenaj.

Aspiră veşnic la mai sus sau e o oară,
E-n anual alai de nuntă, face pui,
Împarte ou şi cântec, fără bani şi orişicui...
Ea doar iubeşte-n zbor, de vis ne e, ne e comoară.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Implacabil

O existenţă ca un foc de paie,
Destinul nemilos ţi-ntoarce faţa,
Să fii un copac viu şi să te taie,
Nevinovat, tu să plăteşti cu viaţa!

Sau să te naşti o floare diafană,
Dar să nu poţi rosti niciun cuvânt,
Să te visezi sclipind într-o coroană,
Să te trezeşti o floare pe mormânt!

Falnic mustang, să creşti în preerie,
Pe nedrept, înhămat aşa-ntr-o doară,
Puteai obţine medalii... o mie,
Dar soarta te-a vrut doar cal de povară!

Suntem mărunţi, dar avem visuri mari,
Nu-i dat să ştim câte avem de tras
Şi chiar atunci când ne credem mai tari,
Destinul nemilos ne râde-n nas!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!