Serioase/triste despre mielul bland suge, pagina 18
Sufletul meu
Sufletul ca o vioară
Ce se tânguie în noapte;
Căci artistul ce odată
Blând o mângaia cu arcușul,
A uitat-o in cutie,
Tristă și dezacordată.
Vrea vioara azi să cânte,
Să vibreze, să răsune,
Patimă să pună-n cântec
Dor de dragoste, de jale
Armonie și visare.
Nu-și găsește azi artistul
Timp să-i cânte azi în strune.
Și atunci vioara veche,
Stă uitată, necântată,
Plâns de pasăre ciudată.
Totu-i pustiit în mine,
Cânt de jale fără tine.
poezie de Angelina Nădejde (27 august 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Chin și Dragoste
De prin pădure rătăcit
La răsărit se arată
Un blând bărbat nedumerit
Îl întalni o fată
În ochii ei strălucitori
Privi el cu blândete
Ei doi, simpli muritori
Cu atâta în ochi finete
El o luă o strânge lin
Ceva soptindui rece
Să știi iubirea e un chin
Și foarte greu ea trece
Ea se uită în ochii blânzi
Și îi șopti ușor
Ochii de dragoste-s flămânzi
Cu tine am să mor
[...] Citește tot
poezie de Iqnorant (27 octombrie 2019)
Adăugat de Iqnorant
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire
Soldatul Ion nu știe carte,
Că-n satu lui a fost
Cioban la un boier, și iacă,
Rămas-a omu prost!
De patru luni e în cazarmă,
Și n-a-nvățat, nătângul,
Nici cum să meargă, când sergentul
Comandă: "dreptu... stângu..."
Dar lui nu-i pasă! Îl usucă
Un dor nebun de-o fată.
Frumoasă, vere!... știi, cu ochii
S-o sorbi, bat-o s-o bată!
Și cum nu poate să-i trimită
O slovă de la el,
Soldatul Ion e trist, săracu,
Nu râde mai de fel.
[...] Citește tot
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O chemare
Noaptea luna e albastră
Luceafarul astru blând
Privește pe fereastră
E iubire mea din gând
Sună muzică la orgă
Cerul este alb pufos
Înalță sufletul o rugă
Îngerului meu prețios
Ochii lui două scântei
Păru-i este mătăsos
Văd iubire pura-n ei
El este îngerul duios
O steluță fermecată
Către noi a îndreptat
Inima descătușată
De tristețe m-a scăpat
[...] Citește tot
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sufletul nostru-i asemeni apei: din cer se iscă, la cer se suie și iar coboară către pământuri, veșnic altfel... De sus țâșnește din stânci abrupte șuvoi curat, apoi se sparge în nori de spumă, se-nvăluiește-n vuiet blând jos spre adâncuri... De-apar în drumu-i stânci împotrivă, spumegă amarnic treaptă cu treaptă spre abis... Pe paturi molcom șerpuie-n văile verzi și-n lacul cel neted chipul își scaldă stelele toate... Suflet al nostru, cum semeni tu apei, soartă a noastră, cum semeni cu vântul...
citat celebru din Goethe
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce să scriu sonete azi
De ce să scriu sonete azi, când veacuri
De gesturi tandre-au devenit istorii,
Când melosul suavelor prigorii
A fost ucis în silnice atacuri.
Ca să mai simt parfumul fin al florii,
Să urc visări de taină în hamacuri
Și magice săruturi din iatacuri
Să le prefac pe toate în victorii.
Ca să-mi cultiv râvnirile ascunse,
Uitate-atât sub un tărâm anost,
Prin văgăuni cu umbre reci împunse
De gândul blând, cel ce cândva a fost.
Zvârlind poveri în bezne nepătrunse,
Mai scriu sonete, ca să am un rost.
sonet de Adrian Munteanu (11 februarie 2006)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
De pe ochi ți se ridică...
De pe ochi ți se ridică
Languroasa lunga geană...
Îl întreb: ce vrea să-mi zică
E o tainică dojană?
Te desfaci de-a mele brațe,
Mai nu vrei și nu mă lași,
Și îmi râzi cu-ntreaga față,
Dulce înger drăgălaș!
Și puind mâna la gură
Sfătuțiești și ameninți
Și-mi faci lungă învățătură
Cumcă nu suntem cuminți.
Iară brațul meu cuprinde
Acel alb și blând grumaz...
"Mâini voi fi cum vei pretinde,
Dar cum sunt mă lasă azi"
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1881)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima lacrimă
Într-o fatală, crudă oară
Grozav eu am jurat
Să smulg din peptul meu afară
Amoru-mi înfocat.
L-am smuls!... și mult în depărtare
Am plâns și am jălit
Până timpul blând, cu îndurare,
Durerea mi-a gonit.
Și azi din nou ca mai 'nainte
Simt un suspin amar
Și văd o lacrimă fierbinte
În ochi lucindu-mi iar...
Ce vrei tu, lacrimă amară
Ce vrei, adânc suspin,
Vrei tu ca să înceapă iară
Amorul ș'al meu chin?
[...] Citește tot
poezie clasică de Iacob Negruzzi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Un tren
Moment de seară într-o gară mică,
până să cadă cea dintâi zăpadă,
ceasornicul cu limbile-n tăgadă,
gazornița cu afumată sticlă
și-n jur pustiul. Prind să se străvadă
ierburi ce nu-s și-n liniștea pitică
se subțiază șinele de-o frică
prelinsă dintr-a fulgilor arcadă.
Stai și aștepți un tren ce nu oprește
în gara care blând se-nzăpezește
și căreia luminile îi treieri
dar iată-l, înaintea ta cum crește,
ferești de-o clipă îți sculptează-n creier
și curge-apoi pe șiruri lungi, de greieri...
poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
A treia elegie
Contemplare, criză de timp și iar contemplare
I.
Contemplare
Dacă te trezești,
iată până unde se poate ajunge:
Deodată ochiul devine gol pe dinlăuntru
ca un tunel, privirea
se face una cu tine.
Iată până unde poate ajunge
privirea, dacă se trezește:
Deodată devine goală, aidoma
unei țevi de plumb prin care
numai albastrul călătorește.
Iată până unde poate ajunge
albastrul treaz:
Deodată devine gol pe dinlăuntru
ca o arteră fără sânge
prin care peisajele curgătoare ale somnului
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!