jungla

Fabulă "politically correct"

Odată, Leul, Rege şi-Împărat,
Întreaga junglă a chemat la sfat:
- Iubiţii mei, a cuvântat Felina,
Eu vă iubesc mai mult decât lumina,

Dar mi-este greu dreptatea s-o împart,
Şi libertatea, şi democraţia,
Când unii dintre voi, aici, de faţă,
Cu mult prea multă hrană se răsfaţă!

De pildă, tu, furnica, n-ai ruşine?
Nu-mparţi nimic din masa ta, cu noi!
Mănânci prea mult! Enorm! Nu se cuvine
Să mai posteşti, căci toţi avem nevoi?

Iar tu, gurmand gândac, şi tu, brotace,
Chiar nu vedeţi ce mult v-aţi îngrăşat?
Atât de lacomi sunteţi, şi rapace,
Că nimănui, o frunză nu aţi dat!

[...] Citeşte tot

fabulă de Liviu Florian Jianu
Adăugat de Sanddy
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecou de disperare

Trăim într-o lume (ciudat) nedialectică,
Sfâşiată de eruptive antagonisme radicale;
Pâlnia sorţii ne toarnă umbre fără frică,
Sufletele se zbat în suferinţe capitale.

Prin valul tot mai tulbure-al vieţii ce pare
O lacrimă mult prea sărată care clocoteşte,
Ordinea lumii e-o sclerozată întruchipare
A suferinţei ce existenţa ne-o vămuieşte.

Dinţii hulpavi ronţăie-n temelia vieţii,
Copiii lumii decontează o viaţă decadentă,
Bursa neagră s-a premutarisit în intersecţii,
Evoluţia pe scara degradării este inerentă.

În politica aservită, azi, se complac
Oameni fără caracter sau repetenţi.
Ei fac şi regula şi jocul, după bunul plac;
N-au cum să fie drepţi şi transparenţi.

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ezitare

Frumoasa mea din vise, de-ar fi să mă iubeşti,
Aş doborî balauri ca prinţii din poveşti,
Aş coborî în mine să scot cărbuni de cocs,
M-aş bate cu coloşii în sălile de box,
Aş ridica din mare epave de corăbii,
La circ m-aş face claun şi-nghiţitor de săbii,
M-aş face pentru tine îmblânzitor de fiare,
Prin jungla cea mai deasă aş defrişa cărare,
M-aş căţăra în vârfuri de arbori de papaya,
M-aş avânta, în tenişi, spre pisc, în Himalaia,
Aş trece Niagara, în sus, mergând cu pluta,
Aş poposi în Etna, sărind cu paraşuta,
Aş ocoli-ntr-o mână Pământu-ntreg pe honda,
Aş mângâia pe creştet toţi şerpii anaconda,
Aş traversa deşertul, pe jos, ca beduinii,
Aş înota-n Pacific să îmblânzesc rechinii...

De-ai crede o secundă că-l am pe vino-ncoace,
Aş deveni războinic sau făcător de pace,
Aş candida-n scrutine la vest de râul Nistru

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arderea iubirii

cu un cerc, începutul şi-a făcut loc
mirosea a mine şi tine, în jungla părjolită de stele
bulgărele de foc s-a desprins de miezul fierbinte
am simţit în răscolirea mea de timp un imbold
să răsar până dincolo de ale tale inele
ea a ramas însă tot albastră
lutul din mine astăzi mai păstrează urme de foc
încleştat încă în iubire adâcul ei încă mă arde
am clipa în palmă
şi suflu a zbor spre ceea care doresc să fie eu
am bătut cu ciocanul trupului un poem
din care am dorit sa iasă o stea, o ea, un el
zadarnică zbaterea
pomul a ramas fără roade
noaptea strig întunericuri, singur faţă de lumină
rătăcit
golesc ochiul de imagine şi aştept
apa izvorului să stingă cenuşa caldă din mine
am rămas încolăcit ca o liană
trupul mi-a rămas vrăjit

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Muha (iunie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrabia şi porumbeii

Într-un oraş din ţară, pe una din alei,
Se agitau întruna vreo zece porumbei,
Voind să îşi împartă-ntre ei un colţ de pâine
Pe care-l şterpelise o cioară de la câine,
Care-l văzu-ntr-o ladă şi tocmai îl furase.
Dar, croncănind aiurea, cioroiul îl scăpase...

Probabil ştiţi tipicul: aruncă boţu-n sus,
Sperând să se fărâme şi,-n gabarit redus,
Atunci când se întoarce şi cade la-ntâmplare,
O bucăţică mică să-nghită fiecare;
O vrabie sprinţară, venind dintr-un tufiş,
Se strecură-n grămadă cu grijă, pe furiş,
Luă în cioc bucata şi dusă fu cu ea.

Din întâmplarea asta avem a învăţa
Că trebuie în viaţă să fii organizat,
Că-i bine să fii suplu, agil şi calculat,
Că nu te poţi încrede-n vecini, în şefi, supuşi,
Că-i musai să pui lacăt şi ivăre la uşi,

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La limitele extreme ale spiritualităţii sale, omul se găseşte din nou gol ca un sălbatic. Când îl găseşte pe Dumnezeu, aşa cum se întâmplă, n-a mai rămas nimic din el, doar un schelet. Trebuie să te afunzi din nou în viaţă să pui ceva carne pe tine. Cuvântul trebuie să devină carne, sufletul e însetat. Pe orice firmitură îmi vor cădea ochii, voi sări şi-o voi devora. Dacă viaţa e lucrul primordial, atunci voi trăi, chiar dacă trebuie să devin canibal. Până acum, am încercat să-mi salvez pielea, am încercat să conserv cele câteva bucăţele de carne ce-mi ascund oasele. S-a terminat cu asta. Am atins ultimul prag de suportabilitate. Sunt cu spatele la zid, n-am unde să mă mai retrag. Din perspectiva istoriei, sunt mort. Dacă mai e ceva dincolo, va trebui să sar înapoi. L-am găsit pe Dumnezeu, dar nu-mi ajunge. Doar spiritul meu e mort. Fizic, sunt viu. Moral, sunt liber. Lumea de care m-am despărţit e o menajerie. Zorii luminează o lume nouă, o junglă lumească în care spiritele slăbănoage cutreieră cu gheare ascuţite. Oi fi eu hienă, dar o hienă slăbănoagă şi flămândă: am plecat la îngrăşat.

Henry Miller în Tropicul Cancerului
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aştept un semn

Un arc încordat în noapte, ce nu-si atinge ţinta,
A omorât decât durerea, dar nu şi inima,
Iar eu, rămas, o ţinta în aer liber,
Un zombi fără virus,
Un îndrăgostit contagiat de febra dragostei,
Totuşi un om... dezamăgit, ce încă n-a murit.
Inima îmi este camuflata, într-o vesta anti glonţ!
Tu glonţ, tras într-un butoi cu explozibil,
Ce a produs o explozie memorabila,
In filmul vieţii mele...
Ca un pistol cu amortizor,
Inima-mi coboară în decibeli,
Ascunzându-ma în durere,
Zgomotul nopţii, îl transforma in şoaptă,
Zile fără sfârşit, mai mult sau mai puţin complicate...
Jungla a tăcerii, abis al durerii...
Va cobora vreodată vre-un înger pe pământ?!
Voi găsi iubirea de mult visata?!
Când si cum, vei şti doar tu,
Cheia temniţei mele... în care m-ai închis.

[...] Citeşte tot

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minte-mă!

minte-mă,
dar minte-mă frumos,
spune-mi că din piatra secundei
ai făcut fluier de os
şi mai spune-mi
că pentru tine am murit
şi trupul meu
trece neliniştit prin gândul tău,
sau vine spre tine ca o fantomă,
ca o Cartagină-n flăcări sau ca o învinsă Romă.

când plopii-şi zdrenţuiau frunzele,
foşnetul, durerea,
tu îţi pierdusei printr iluzii
sufletul şi toată averea
şi-ai rătăcit
prin trecutul meu
ca o felină prin junglă,
nu ştiai că dorul de mine
o să te-ajungă.

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (21 aprilie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Harmon Whitney

Dincolo de luminile şi tumultul oraşului
Plutind în cădere, scânteie din Spoon River,
Ars de focul băuturii - şi înfrânt.
Amantul unei femei cu care trăiesc întru propriul dispreţ,
Cât şi pentru a ascunde o mândrie rănită.
Să fiu judecat de comunitatea celor cu minte puţină,
Eu, cel dăruit cu cunoaşterea limbilor străine şi cu spirit,
Scufundat în colbul curţii de justiţie,
Un culegător de zdrenţe în gunoiul de rele şi de nedreptăţi care e lumea –
Eu, cel căruia la naştere i-a surâs soarta!
Eu, într-un orăşel de provincie,
Recitând din comoara anilor de aur
Pagini de versuri ţărănoilor ignoranţi;
Sau râzând în hohot când spiritul lor gregar atât a a găsit potrivit,
Să-mi cumpere băutură pentru a uşura o minte care agoniza, stingându-se.
Să fiu judecat de voi,
Cei de care sufletul me se ascundea,
Cu rana lui, deja gangrenă, pricinuită
De iubirea pentru propria soţie,
De sânul ei alb şi rece, necredincios şi nepăsător –

[...] Citeşte tot

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi a fost seară şi a fost dimineaţă

[ziua a treia]

să-mi intre bine în cap.
niciodată nu suntem acolo când avem cea mai mare nevoie unii de alţii
şi asta ne face oameni.
şi asta ne face să spunem că dumnezeu ne-a creat după chipul şi asemănarea sa.

în rest nimic nou sub acest soare regurgitat.
cele mai frumoase zile sunt cele în care decupez îngeri noi aduşi din polonia.
apoi le modific aripile şi le dau o umbră discretă.
sau zilele în care sunt pompierul sam la un examen de definitivat.
educatorul întreabă ce face un pompier copiii de la grupa albinuţe răspund în cor salvează pisici.
eu mă minunez cât de greu e furtunul şi lancea inspectorii cred că sunt adevărat pompier.

altfel nimic nou de spus.
ai avut vreodată o durere care te-a ţinut zile întregi săptămâni şi te-ai obişnuit cu ea într-atât încât ai crezut c-o vei duce pe picioare tot restul vieţii iar într-o zi te-ai trezit că nu mai simţi nimic?
cam aşa e cu oamenii. ei sunt o durere cu care te-ai obişnuit într-atât încât crezi c-o vei duce pe picioare tot restul vieţii. şi într-o zi te trezeşti mai singur ca o piramidă mayaşă în jungla din guatemala.

poezie de Emilian Valeriu Pal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!