Toate rezultatele despre gicitori despre toamna, pagina 18
Toamna se numără... grevele (2)
De ce sunt toamna provocate?
Ia ascultați părerile
Se strâng aleșii în palate
Și-acum se "coc"... durerile!
epigramă de Gheorghe Gurău din Concursul Național de Epigramă "Cobra" , Reghin - 2010 (noiembrie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Americani, americane. Ei se instalează în jurul unei mese; ele, în jurul alteia - dar pentru a vorbi despre același lucru: despre bani. Ei, despre banii care îi câștigă și cât și cum; ele, despre cei pe care îi cheltuiesc, și cât și cum.
citat din Gilbert Cesbron
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă îmbelșugată
Toamna se arată-n lume
Mai bogată și... în pripă
Dă în unii cu legume
Iar în alții dă cu... gripă!
epigramă de Gheorghe Gurău (octombrie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!
- toamnă
- Toamna este modul naturii de a ne reaminti cât de efemeri suntem.
definiție aforistică de Gabriel Petru Băețan din Cotloanele ironiei (decembrie 2016)
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Femeie... e toamnă!
Și plânge pădurea, cu lacrimi ce curg
Pe albe poteci împânzite cu frunze
Câtă durere poți duce femeie
Ce toamnă tăcută și plină de stele!
De ceri întunericul să fie lumină,
Pașii îi lași să alerge prin ploaie,
Suferi tăcută fără să-ți pese,
Ce toamnă femeie, ascunsă în umbră!
Și vântul te strigă cu voce nebună,
Perdelele albe sunt trase, dar mute,
Răspunde femeie, deschide
fereastra
Să intre în casă toamna ce plânge!
Cu plete pe umeri si rochie de vis,
Femeie ești lacrimă scursă-n povești
Iubirea adu-o la tine la uși,
Ca toamna fugară ce nu poți s-o uiți!
[...] Citește tot
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna, în prag...
Vara nu se dă plecată...
Desi Toamna bate în poată,
Proaspătă, frumos fardată,
Toată bine încercelată,
Ca o mireasă curtată,
Zâmbitoare, parfumată,
Darnică cu lumea toată,
Crizantema admirată,
Mai să fie deocheată.
Toamnă blândă minunată!
Bogăție adorată,
Intră în curte si in livadă,
Nu mai astepta în poartă,
Vara vine, altădată,
Calendarul a în gardă.
poezie de Valeria Mahok (10 septembrie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Descrierea
Despre urechile mele pot spune că sunt
cerceii tâmplelor. Despre tâmple
nu zvâcnesc nimic!
Despre mâini pot spune că sunt lacrimile
degetelor. Despre degete... nu vorbesc
cu ele!
Despre gură
pot spune cu ea cuvântul "gură"
și pot să spun că sunt oglinda ei
în care își piaptănă buzele. Despre buze... nu prea
le înghit!
Despre inimă pot spune
că bate la ușa nașterii mele de când
e inundată cu sânge de către mine
și nu îi deschid fiindcă nu sunt acasă.
Despre sânge nu pot spune
dacă e rece sau cald.
Despre ochi pot spune multe
însă nu spun nimic
fiindcă mă vede
[...] Citește tot
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A înainta în vârstă este un privilegiu, iar stilul este despre bijuteria potrivită, despre cunoștințele potrivite, despre cea mai potrivită linie a gâtului, dar mai presus de toate despre atitudinea potrivită.
autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prietene
Ia o coală de hârtie
Și vino la mine îndată
Ca să scri'm o poezie
Pentru lumea toată.
Despre soare, despre mare,
Despre o iubire mare
Care a fost odată,
Dintre un băiat si o fată
Despre tot ce ne înconjoară,
Să scri'm, frate, o poezioară!
poezie de Vladimir Potlog
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
A iubi toamna
A iubi, toamna, e-un biet pleonasm,
O poarta in cer se-nvirteste, neunsa,
Cad, iata, imperii de tulbure frunza
Si totusi se aude si ultimul basm.
A iubi, toamna, e oglinda-n oglinzi,
Halouri ciudate pe lucruri danseaza,
Insecte damnate fac cuiburi in raza,
Speranta renaste in cei suferinzi.
A iubi, toamna, neant si refren,
Vin pluguri pamantul spre cer sa-l rastoarne
Si ultimul fulger, semnat ambigen,
E parc` - un altoi pentru sange si carne.
Si tipa a pierdere tren dupa tren
Si mieii duc iarba uscata pe coarne.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar