fulgere apoi tunet

Prudenţa

Îmi scriu cuvintele pe buze de cristal,
Şi le dau viaţă la timpul potrivit,
Le scot atent din mare, langă mal,
Şi stau atent, să văd ce-i de cioplit.
Apoi le strâng în braţele de muritor,
Le sărut pe fruntea blândă, iubitoare,
Le încălzesc ca în cuptor,
Apoi le las, să crească lângă mare.

poezie de Cosmin-Emanuel Petraşc (24 februarie 2019)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petraşc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul ploii

Din ceruri tot curge izvor nesecat,
Cu ochii umflaţi de nesomn plânge-un nor,
În ropot curg lacrimi, şiroi ne-ncetat
Şi păsări se plâng după liniştea lor.

Un fulger loveşte pământu-înmuiat,
Un tunet străpunge al firii fior,
Din ceruri tot curge izvor nesecat,
Cu ochii umflaţi de nesomn plânge-un nor.

Natura e sumbră în tristul decor,
Un ram se îndoaie de vânt aplecat
Şi răpăie ploaia în ritm sacadat,
Nelinişti se picură-n gânduri de dor,
Din ceruri tot curge izvor nesecat.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lovitura de succes

Pe-un şezlong de prin Mamaia,
Într-un spaţiu îngrădit,
Se bronza, că doar de aia
A venit.

Soare, briză, leneveală,
Ochii-nchişi... nici n-a simţit
Un ţânţar cu burta goală,
Hămesit.

Nu ştia de-ngrăditură
Şi-a ajuns la ea uşor,
Începând o sugătură
De picior.

Ce să mai! – a fost un tunet,
De-am crezut că mor, parol!
Palma grea a scos un sunet
De pistol.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omagiul conductelor

La grădiniţă
mi-am aruncat şoşonii pe geam
apoi am plecat acasă
prin centrala cu păcură!
Pe drum i-am rupt mâna vărului meu
cu o scară
apoi am fugit pe bloc
şi am dansat cu o antenă
precară.
Am prins o macara de aripi
şi...
şi...
m-a cimentat între zidurile
cuvintelor.
Aşa am săpat şanţuri pentru conducte
în moarte.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trup kilimanjar de chivot

Pe vulcanul tău kilimanjar
Lunec uşor în gheţar
Topindu-mă în aşternut de rouă
Misterului de savană...
Cu fulgere de gazele ojate
Aprinzându-mi focul unui piton regal
Prelins până în piramide de migdal
In Nilul deltei lotusului
Inmiresmat mediterean cu brize
de Cleopatră
Invăluită ecuatorial...
Infiorându-ţi riftul
In cascade cu scarabei de foc
Lianelor dolomite-n teluric de ireal
In jerbe gheparde de lavă.
Ucigându-mi ispitele de leu
In chivotul şoaptelor
Regină Saba a inimii mele

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascunsă-ntre perdele

Şi vine vremea ploilor încinse

Cu fulgere albastre şi scântei,
Turnând în vise pasiuni atinse
De veşnicii şi nostalgii ajunse
In secundarul... ultimei idei.

Izbesc fereastra picături rebele,
Nerăbdătoare-a se iubi... nebun,
Arzând pe rugul tristelor nuiele
Trupul trecut... prin magice inele
Şi foşnitoare ramuri... de alun.

Ascunsă-ntre perdele e dorinţa,
Alunecând pe coapse şi pe sâni,
Reînflorind iertarea... şi credinţa
Ispitelor ce plâng... cu uşurinţa
Speranţelor ucise... de păgâni.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Necunoscutule bun (dedicaţie pentru Sir)

Necunoscutule, acum ştiu cum arăţi...!
Căci neguri din Rău stăruind a ispită,
Tenebre şi piedici direct din hazard,
S-au schimbat în Frumos, în Bine! În... Tine
Şi-n cununa din suflet, porţi Soare şi flori!

Necunoscutule bun, acum... Te cunosc!

Prietene, ştiu, cât îi cugeţi pe semeni...
Cum tresari de-al lor dor şi-i mângâi în gând!
Ai tenul curat şi ţi-s ochii smaralde...
Ai sufletul munte şi glasul ţi-e tunet,
Drumul ţi-e umblet şi ţi-este umbletul drum...

Prietene bun, stai o clipă... cu mine!

poezie de Iulia Mirancea (2 februarie 2015)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire de mamă

Începând cu Eva
iubirea a venit pe Terra
a aterizat aşa de una singură
la persoana întâi
aşa a fost ea hărăzită
să aducă afecţiunea primordială
apoi fiecare mamă
a mai pus o cărămidă
la piramida iubirii
cu timpul piramida
a devenit deal
apoi munte
şi continuă să crească
în variantă optimistă
va creşte necontenit
se va extinde accelerat
aşa ca universul
pe care-l va acapara
în termeni euforici.

poezie de David Boia (19 mai 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viermii...

sunt patruzeci de ani-lumină între noi
şi patruzeci la fel, de întuneric
şi-un sentiment de vină, ezoteric
mereu aflat în stare de război

în patruzeci de ani au încăput
obişnuite câteva evenimente
ciudate însă două sentimente
-te mai iubesc, încerc să nu te uit...

în patruzeci de ani de două ori
ne-am întâlnit, nici nu ţin minte unde
ţin minte doar priviri şi furibunde
şi scăpărând din fulgere fiori...

aştept să treacă încă patruzeci de ani
şi să putem să ne-ntâlnim în veşnicie
că două păsări ce-au fugit din colivie
lăsând în ele viermii. Subterani...

poezie de Iurie Osoianu (24 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prinţesa de negru

Prinţesa de negru
Aleargă sprinţară pe pervazul ferestrei.
Are privirea de foc
Şi poartă în mână o sabie neagră.
Râde şi face zgoande
Pentru copii bătrâni şi neputincioşi.
Scurtcircuitul se scurge
Prin sărutul buzelor sale
De un negru-sidef.
Pelerina poartă ca o dantelă, pe marginea tivită cu scrum,
Versul vântului aprig de-acum.
E încinsă cu brâu de furtună
Şi tunet e-n şoaptele sale,
Otrăvuri amare,
Durere şi zgură...
Flutură îngeri de noapte
Până departe... până departe...
Epilog pentru moarte.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!