Poezii despre fruct oprit, pagina 18
Bujorul alb
M-am oprit,
cu picioarele înmuiate
într-un nor,
cum ar fi cel de vată,
masiv ca infinitul,
rece ca piatra.
Apoi era parfumul
și respiram peste un tufiș
cu petale de bujor alb,
Eram mică și visam
la lumina ochilor tăi.
M-am trezit
și eram alaturi de tine
lângă o tufă cu bujori albi.
poezie de Eugenia Calancea (29 mai 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adevărul despre scosul la tablă
când m-am trezit cu o grămadă de furnici scobindu-mi palmele
nu am presupus că am murit
mi-am zis că am fost uitat undeva prin univers
și ajuns din urmă
mi-am scuturat puternic tot corpul
ajutat de un păpușar
și furnicile au dispărut
puf! puf!
hai
ridică-te și ieși
este extraordinar de frumos afară! mi-am zis ascuns printre amintirile
așezate în cutiile pentru mutat
m-am trezit la tablă
cu învățătoarea din clasele I-IV că-mi spune
cum o să faci sex cu iubita ta?
am început să îi spun definiția substantivului
derutat fiind de situație
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Ciobanu
Adăugat de Ștefan Ciobanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Pisica. Inceput de igrasie" de Ștefan Ciobanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar În zorii zilei
E răcoare pe câmpuri; ploaia ușoară s-a oprit;
Culorile primăverii pipăie împrejurimile.
Heleșteul e plin cu pești țopăitori;
Tufișurile se-apleacă încărcate de cântecele sturzilor.
Florile și-au spălat în rouă obrajii pudrați;
Ierburile muntelui își înclină taliile.
Lângă liziera de bambus, luat de vânt,
Un petic de nor se îndepărtează alene.
poezie de Li Bo ~ Li Po, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Renasc
renasc odată cu renașterea ta
un rod pe ram,
un fruct în pârgă,
o sămânță,
pumnul de cenușă răsădit pe drum
atât,
aș vrea să fiu prinos
Cunoașterii- Cuvântul,
cuvântul nerostit în pripă,
tu, în drumul tău,
lasă păsările călătoare,
lasă-le să zboare,
lasă-le să zboare...
ți-e sufletul îmbobocit
de soare,
lumină,
iubire și credință,
lasă păsările călătoare să zboare,
[...] Citește tot
poezie de Stelu Pop din Cine sunt eu? (19 mai 2016)
Adăugat de Stelu Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!
Brațele ochilor mei
Brațele ochilor mei
Te ating cu șuvițe de lumină.
În iriși plutesc visele
Can niște îngeri
Pe frontispiciul divin.
Cu sărutări de sângeri,
Ție, femeie,
Mă-nchin!
Eliberează vulcanul sentimentelor
Ce s-au oprit sub genele de speranță!
Ție îți sărut talpa pleoapei
Pătate de lacrimi.
Vreau să fim împreună o viață!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Peste timp
Când universul
Va fi la senectute
Poate veni o vreme
Când timpul va fi oprit
De forțe colosale
Iar nisipul din clepsidră
Se va pietrifica
Și timpul va deveni inert
Pe urmă spațiul va cădea
În forme punctiforme
Sedus de atracții astronomice
La un punct de inflexiune
Ce fel de apocalipsă
Va să fie și aceasta
Numai Cel de Sus știe.
poezie de David Boia (19 august 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dar eu, iubito... sunt aici
Iubita mea! spre dimineață
Te simt pe trupul meu, liană,
Sorbindu-mă și dându-mi viață
Surâzătoare și spontană.
Ești ca un lujer, ce-nfășoară
Trunchiul copacului rebel
Ce-ascunde, poate, o comoară
Necunoscută... nici de el.
Nu este fruct, nu e nici floare,
Dar curge înspre adâncimi
Exuberant... ca o-ntrebare
Ce-aruncă lavă și lumini.
Iubita mea! când răsăritul
Ne-mbrățișează și ne-mbie,
Nu pot a face... pe smeritul
Și nici nu plec în sihăstrie.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La școala vieții
abecedarul arborilor l-am învățat mimetic
de pământ aer apă știu că depind și eu
în conștiință e un arbore genetic
în care cresc un fruct dorit de Dumnezeu.
alfabetul iubirii sângele îl rostește
fanteziile naturii mult mă motivează
un munte de speranțe în înălțime crește
și poartă pe creste o cunună de rază.
la școala vieții sunt docilă elevă
învăț din greșeli învăț prin contemplare
setoasă de lumina cu divină sevă
transpun în slove orice întâmplare.
nu trăiesc în sihăstrie nici în asceză
mă avânt spre stele în mare viteză.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Psihoză
Destin... oprit în loc,
Dat ca pedeapsă
Fără noroc,
Prin ceața deasă,
Ascuns...
De azi pe mâine,
Îngropat în griji,
Grija de o pâine,
Când zorii s-or miji
Timizi...
Totul e pierdut,
În ochi, în suflet,
Un cântec plăcut,
Frumos ca un urlet
Un ecou...
Stând în cămară,
Privind în neant,
[...] Citește tot
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colindul de Crăciun
Azi colindăm cu stelele în prag
Leru-i ler, din flori de tei
Bucuroși că s-a născut Pruncul de la Betleem
Steaua tot călătorind s-a oprit cu razele curate ca soarele
Leru-i ler, din flori de tei
Să ne naștem cu lumina și cu Dumnezeu în veci
Leru-i ler, din flori de tei
Iarna ninge cu mesajul de iubire
Leru-i ler, din flori de tei.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!