Poezii despre foarte, pagina 18
Ura
Ura este o otravă,
Lentă, însă foarte gravă;
Sufletul ți-l otrăvește
Și treptat ți-l nimicește.
pamflet de George Budoi din Pamflete și satire (19 martie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre suflet
O zi din viața noastră începe dimineața,
Atunci când soarele răsare foarte vioi.
Iar pe la amiază se topește toată gheața...
Căci peste noapte iubirea a înghețat în noi.
catren de Ovidiu Kerekes (20 februarie 2020)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre gheață
- poezii despre viață
- poezii despre noapte
- poezii despre miezul zilei
- poezii despre iubire
- poezii despre dimineață
- poezii despre Soare
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Balena poem diamant
Creatură
foarte mare
învăluită în mister
înoată în oceanele lumii
fără să se arate oamenilor
în ciuda dimensiunilor sale
ea este pașnică
căutându-și liniștea
cântând.
poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre înot, poezii despre poezie, poezii despre ocean, poezii despre diamante sau poezii despre balene
Vorbe fără obârșie
Îmi spuneai că sunt candelabrul tău de lumină care te înfășoară de dimineață
Ce îți folosește să fii atât de zălud și de metaforic?
mai bine să zacem aici unde e liniște, sub cireș și sub stele
viața însăși este un candelabru de pomi prin venele cărora circulă sângele purpură
e rubedenia îndepărtată din pieptul femeii alergând foarte departe de omul care o urmărește când miroase praful de pușcă
e pasărea ei
candelabrele stelelor sunt prea mari pentru ea nu o apără
pentru potârniche și pentru zeițele pasăre o să spun acum ghicitoarea
și pentru potârnichea
care m-a născut
și
făcut
împreunare de mâini rodul ei se ridică și se duce în eterul foarte lung unde mereu se întârzie
(în foarte departe și mult
e devreme)
(și timpul și spațiul sunt lungi)
ce ghicitoare să fie când tu îmi arunci candelabrele peste brațe și mă cufunzi în lumină
și asta pentru că nimic nu e cu adevărat trainic și durabil în lume
viața e vântul care o duce departe, la alt vânător, fără gloanțe și fără vestă-antiglonț
îmi
[...] Citește tot
poezie de Iulia Elize
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre păsări
- poezii despre odihnă
- poezii despre naștere
- poezii despre lumină
- poezii despre vânătoare
- poezii despre vânt
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
Canibalul
așa cum ți-am spus - gălăgie -
dar puțin ai uitat ai uitat
te-aș fi iubit disperat dis
perat, fără să caut
să te mănânc foarte vie
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare
Canibalul
așa cum ți-am spus: gălăgie!
dar puțin ai uitat ai uitat
te-aș fi iubit disperat, dis
perat, fără să
caut să te mănânc foarte vie...
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui parvenit
Deși el e o nulitate
Și n-are pic de demnitate,
Ajuns-a, totuși, foarte sus
Și mulți în cale-i a distrus.
Atât de mult a dat din coate,
Încât acum sunt deformate.
pamflet de George Budoi din Pamflete și satire (30 iulie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nulități
Smântâna
Smântâna-i un produs lactat
Ce din lăptic e fabricat:
În ea grăsimea se adună.
Ea face ciorba foarte bună
Și-i excelentă la sarmale,
Salate, sosuri și pârjoale,
La creme și la tochituri,
La înghețate, prăjituri.
poezie de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (19 octombrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâncare, poezii despre lactate sau poezii despre dulciuri
Un navigator îndrăzneț
Uneori îmi vine,-așa, să plec hoinar în lume,
Un navigator îndrăzneț cutreierând pe mare,
O problemă,-atâta am, cine-o să mă-îndrume,
Dacă mama rămâne-acasă? Grea-întrebare.
Apoi, cine-o să-mi cânte de nani-nani oare,
Cine-o să mă legene-n bărcuța mea de marinar,
Cine-o să-mi cheme îngerașul seara la culcare
Și să mă sărute că-mi spun seara rugăciunea clar?
Mă-întreb dacă-acel marinar nu-i cumva ghinionist
Și nu se simte foarte, foarte singur când
Bate strașnic vântul și dacă, abătut și trist,
N-ar vrea să fie acasă, să pună iar piciorul pe pământ.
La urma urmei, nu mai plec hoinar în lume,
Până nu împlinesc opt ani renunț la mare,
Mai bine mai stau acasă, departe de valurile-n spume,
Unde mama-mi alungă spaima doar c-o-îmbrățișare.
poezie de Annette Wynne, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre sărut, poezii despre spaimă, poezii despre seară, poezii despre religie, poezii despre picioare sau poezii despre muzică
Ȋn timp ce poeziile se adună
In timp ce poeziile se adună cu miile tu
realizezi că ai creat foarte
puțin
poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Charles Bukowski despre timp sau citate de Charles Bukowski despre poezie