doua distante de o frunza

Două maimuţe ale lui Bruegel

Aşa arată marele meu vis de maturitate:
şed în fereastră două maimuţe legate cu
lănţişor,
dincolo de geam foşneşte cerul uşor
şi marea se scaldă departe.

Redau din istoria oamenilor.
Mă bâlbâi şi mă scufund.

Maimuţa
cea cu ochii la mine
mă ascultă ironică,
cea de a doua parcă dormitează -
iar când, după întrebare, apare tăcerea
îmi suflă ceva
zdrăngănind uşurel lănţişorul.

poezie de Wislawa Szymborska
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt două metode de a cuceri şi de a înrobi o naţiune. Una este prin sabie. A doua este prin îndatorare.

citat clasic din John Adams
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eva şi-a pus frunza de viţă din cochetărie, nu pentru a-şi ascunde goliciunea.

aforism de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme (2008)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În toamna vieţii, sunt frunza ce cade la lăsarea serii, neştiută de nimeni.

aforism de Alex Dospian (octombrie 2015)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiinţa iubitei

O, vreme, nu-atinge fiinţa iubitei,
O bucură floarea, dar floarea păleşte
O apără frunza, dar frunza se trece
oglindă i-i râul, dar râul e tulbur.

Nici codrul, o, Doamne, scăpat nu-i de vamă
şi el e ca roua, şi el se-nfioară.
Nici munţii, îmi pare, nu pot să adoarmă:
gândind la ce vine li-i tâmpla căruntă.

Nici tata-pământul cruţare nu are,
Cu trecerea anilor vlaga şi-o pierde.
Ştiu, vreme, că una le schimbă pe toate,
Ştiu, vreme, că toate le dăm pentru una,

dar, totuşi, te-ndură de chipul iubitei!
N-o vezi cum rodeşte şi-n pară se lasă?
De parcă-i eternă îşi dăruie viaţa
clipelor care primesc şi nu iartă.

poezie de Liviu Damian din 1974 (1974)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vom întâlni atunci nici unul dintre elementele conţinutului său ale cărui fire să nu pornească, în două sau trei direcţii, nici o situaţie ale cărei elemente să nu fie împrumutate din două sau mai multe reminiscenţe ale vieţii reale.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alergătorul

Un câmp pustiu,
Bătătorit ca un drum,
Şi din când în când
Câte o carte.

La distanţe foarte mari,
Vreo carte fundamentală,
Tare ca piatra.

Vine unul, gâfâind de muşchi,
Sănătos ca un zeu nou,
Şi scuipă pe ea,
Pe fiecare la rând.
Calcă peste ele dumnezeieşte.

A obosit, a mers destul,
Câmpul se întinde înainte pustiu,
Bătătorit ca un drum.
Alergătorul cade jos, moare,
Devine carte fundamentală, ultimul cuvânt,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt două daruri pe care Dumnezeu le-a oferit numai omului şi nici altei creaturi. Acestea două sunt mintea şi vorbirea; şi darul minţii şi al vorbirii echivalează cu cel al nemuririi. Dacă un om foloseşte aceste două daruri cum trebuie, nu va diferi defel nemuritorilor şi când îşi părăseşte trupul, mintea şi vorbirea îi vor fi călăuze, şi prin acestea va fi adus în rândul zeilor şi a sufletelor care au obţinut extazul.

Walter Scott în Hermetica
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există decât două Ţări, Orientul şi Occidentul: nu există decât două popoare, orientalii şi occidentalii.

citat celebru din Napoleon Bonaparte
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt numai două forme de a trăi: putrezind sau arzând. Laşii şi hrăpăreţii vor alege prima, bravii şi mărinimoşii, pe a doua; fiecare om care iubeşte frumosul va vedea limpede de ce parte e măreţia.

Maxim Gorki în Ceasornicul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!