din prea mult sau prea putin

Lasa timpul sa treaca

Am dat poate prea mult, dar am primit prea putin,
Am incercat mereu sa-ti fiu aproape,
Desi nu ma iubeai, mereu-mi cereai sa vin,
Sufletul meu nici nu stia de era liber, sau trebuia sa scape.

Acum am incercat din nou sa ma indepartez, ma doare,
Visele mor, presimt ca nu te voi saruta vreodata,
Si totusi de ce ma-ntrebi daca sunt suparat pe tine?
Nu ma iubesti, dar esti ingrijorata...

Nu vrei sa fiu atent cu tine, asta incerci sa-mi spui,
Cadourile mele, cadouri prietenesti,
Si totusi simti nevoia sa vorbim, dar curajul nu-i,
Cadourile mele le privesti, si te inveselesti...

M-ai invitat afara, mi-ai spus sa stau cu tine,
Apoi n-am inteles nimic din ce-a urmat,
M-ai luat de langa prieteni, stiind ca nu faci bine,
Credeam ca in sfarsit vei accepta, dar nu ai acceptat...

[...] Citeşte tot

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Balan Vlad Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să înflorim încet, în mii de ani, o noapte

e timpul mult prea scurt pentru iubire,
e timpul prea puţin pentru noi doi,
se scurge ofilind amurguri în neştire
iubite, haide! strânge-l numai pentru noi.

e setea poate aspră pentru revedere
şi dorul mult prea crud, zvâcneşte-n tâmplă viu.
că un boboc din lacrimi răsai în inserare
secundă-n ceasul nopţii, tic-tac ul prea târziu.

îmbrăţişări îţi simt, căldura-n răsuflare
şi-un vânt pe-a mele buze din şoapte... mă ating.
dintr-un sărut aprins, rămas în depărtare
în palma mea de-atunci, acum încet se sting.

apusul încă arde, clepsidrele-s întoarse
de parcă ne-ar chema în timpul de demult
hai vino! să mai fim în clipele rămase
secundă să-ţi fiu eu, tu timpul meu de-amurg.

[...] Citeşte tot

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare

Nu ţi-aş scrie poate nici acum acest rând,
dar cocoşi au cântat de trei ori în noapte -
şi-a trebuit să strig:
Doamne, Doamne, de cine m-am lepădat?

Sunt mai bătrân decât tine, mamă,
ci tot aşa cum mă ştii:
adus puţin de umeri
şi aplecat peste întrebările lumii.

Nu ştiu nici azi pentru ce m-ai trimis în lumină.
Numai ca să umblu printre lucruri
şi să le fac dreptate spunându-le
care-i mai adevărat şi care-i mai frumos?
Mâna mi se opreşte: e prea puţin.
Glasul se stinge: e prea puţin.
De ce m-ai trimis în lumină, Mamă,
de ce m-ai trimis?

Trupul meu cade la picioarele tale

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Lucian Blaga din În marea trecere (1923)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Margine de sat

uitarea

eşti strop de viaţă
şi prea multā moarte
eşti lacrima de pe obrazul ţării
eşti zâmbetul copilăriei noastre
steaua care se stinge printre astre

la pieptul tău au cugetat poeţi
la masa ta prea mulţi s-au ospătat
din palma ta s-au ridicat cetăţi
pământul ţi-e cu sânge amestecat

din vinul tău băut-au toţi bărbaţii
de furca ta boierii s-au temut
în patul tău s-au zămislit soldaţii
acestui neam
umil
sărac
tăcut

[...] Citeşte tot

poezie de Vlad Gil
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fructele trudei

Rodul mâinilor acestea,
ceruite cu sudori,
cu durerile de braţe,
de rărunchi,
şi cu urdori...
Rodul mâinilor acestea,
nemurirea faptei
lor. Durerea...

Paşii cerbilor spre susur,
printre cetine
de brad. Urma...

Umbletul în ignoranţă...
Glasul puştilor din noi...

Toate cât sunt necuprinse
lumii noastre de plăceri,
sunt motorul de răsună,
tainic, blândul recviem...

[...] Citeşte tot

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ce se spune prea mult

Noaptea cu stele se-ntunecă-n frunze,
pădurile freamătă de orgolii
şi izvoarele murmură a nestăpânire.

Lumea se rostogoleşte pe fibre noi,
nu se lasă cuprinsă de stagnări vinovate
apoi totul se schimbă, paşii devin grăbiţi
în direcţia în care merge şi orizontul.

Lumina face parte din cuvântul rostit,
tot ce nu înţelegem că urmează
ne cheamă mai departe să desluşim
simbolul care ne situează-n timp.

Tot ce se spune prea mult
e ceva ce nu se poate realiza uşor
sau mulţi încearcă să se descopere
mai dinamici decât sunt.

Lumea se-ntoarce la năravurile ei,

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi azi şi mâine joi

Şi azi şi mâine joi era
noi ne grăbeam să fim cărunţi
tristul de joi se însera
spre zi de joi de nor
pe frunţi

fumam ceva, vedeam ceva, mâncam ceva
un prânz ca într-o zi de joi
ne-mbolnăvea, săptămânal
prea multa miercure din noi

privind turbaţi pe geamul vieţii
din termopan maro de soartă
la oasele albite ale
sfintei duminici mult prea
moartă

poezie de Spiridon Voinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este tot ce nu las pe pământ!

Am trecut printr-o lume de dor
Unde taina iubirii s-a stins.
Este totul doar grabă si zor
Spre un ţel... niciodată atins!

Nu mă dor amintiri că le ştiu,
Nici iubiri nu mă dor, că le-am strâns.
N-am sădit, printre zile, pustiu,
Când necazuri au fost, nu m-am plâns.

N-am avut nici prea mult, nici puţin.
Tot ce Domnul mi-a dat, mi-a ajuns.
Călăuză... doar harul divin,
Pe cărări mult prea greu de pătruns.

Doar iubire-am furat cât am vrut.
Pentru mine e tot ce-i mai sfânt,
E esenţa plimbării prin lut,
Este tot ce nu las pe pământ.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost...

a fost o vara călduroasă,
nici mult prea blândă, nici ploioasă,
un soare aprig şi zglobiu
ne-a făcut viaţa bigudiu.

să te mai duci si tu la plajă,
sau să mai stai puţin de vrajă,
te bătea soarele încap
ca un borfaş, ca un satrap.

să treci la umbră, niciun gând
că trebuia să stai la rând,
un mic, o bere sau ceva
şi soarele te urmărea...

aşa trecut-a vara toată
şi-acum în toamnă, drept răsplată
ne bat în cap doar ploile
şi stăm chirciţi ca oile...

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (19 septembrie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascultă-ţi inima...

Viaţa ce o trăim în realitate
Nu este o regie de vise realizate
Înainte de tot şi toate
Să oferim bunătate

Fii sigur că vei avea parte
De ale tale fapte
Şi până la moarte
Să crezi în Divinitate

Ne dorim şi iubim
Prea mult... dar nu se poate
Vorbim şi făptuim
Prea puţin... dar se poate

Visăm în fiecare noapte
Şi ne trezim cu priviri înceţoşate
Ne uităm unul la altul de aproape
Şi uităm să fim buni... suntem departe

[...] Citeşte tot

poezie de Florin Găman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!