buna ziua natura

Orbul

Mă rătăceşte ziua,
mă rătăceşte
noaptea
şi drumul către mine
îl caut
ne-ncetat!
Mă rătăceşte ziua,
aştept, să îmi dai
dreapta,
să te aşez de-a stânga
cu darul
ce mi-ai dat.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru (14 februarie 2011)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orbul

Mă rătăceşte ziua,
mă rătăceşte noaptea
şi drumul către mine
îl caut ne-ncetat.
Mă rătăceşte ziua
aştept să îmi dai dreapta
să te aşez de-a stânga
cu darul ce mi-ai dat.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Natură moartă cu ţigară

Gândurile mele sunt puţin prăfuite,
Ca aceste flori ce par ofilite,
Ca această pană de scris, însoţind stiloul tău aurit,
Ca aceast portret, pe acest tapet desuet,
Ca teracota pierdută - n prezent,
Fidelă camerei ca un sergent
Te rog, aprinde o ţigară,
Pentru - a primi un strop de viaţă
Tabloul aceasta cu natură moartă!

poezie de Gorunescu Carmen Lidia din Volumul La vie en rose
Adăugat de Gorunescu Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna si natura

Luna si natura
Impreuna zambesc,
Ingeri si oameni
Canta si zambesc,

Luna cea frumoasa
Pe cer sta in tron,
Canta mai voiasa
In acest decor...

Ingerii danseaza
In acest paradis,
Dumnezeu aduce,
In inimi un vis;

Vis al primaverii
Si al bucuriei,
Drum al fericirii,
Catre nemurire...

poezie de Mădălina-Elena Moldoveanu
Adăugat de Mădălina-Elena Moldoveanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drama

Timpul rebel
S-a cocoţat
Peste oameni
Şi i-a sedus perpetuu
Dinaintea erei noastre
Şi până în ziua de azi
Precum cocoşatul
De la Notre-Dame
Dinainte de incendiu
Şi cât o mai fi
Drama timpurilor
Până în ziua de apoi.

poezie de David Boia (17 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub gerul Bobotezei

a intrat în ţară gerul Bobotezei
o să piară viruşi ascunşi în unghere
timpul pregăteşte întoarcerea berzei
purifică natura îi dă mare putere.

se-apropie şi ziua Sfântului Ion
sărbătoare divină, binecuvântată
cei ce-i poartă numele peste un milion
vor da petrecerea mult aşteptată.

în butoaie mari se prepară agheasmă
să se purifice suflete şi case
busuiocul verde împrăştie mireasmă
tradiţie străveche cu rituri frumoase.

sărbători iubite cu Dumnezeu în gând
trecute-n cartea vieţii rând cu rând.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E ziua ta, frumoasă Românie

Românie, plai sfânt cu văile-nflorite,
Cu line dealuri, mângâiate de lumină,
Cu munţii falnici, cu tâmplele albite,
Ai coborât din cer a raiului grădină.

Pune-ţi strai nou de mare sărbătoare,
Şi coroniţă cu flori de câmp şi iasomie,
Încinge-te cu tricolorul la hotare,
Căci azi e ziua ta, frumoasă Românie.

De ziua ta, să străluceşti în lume,
La piept strângându-ţi fii şi visul milenar,
Încununat de glorii, să fie al tău nume,
În veci şi-n astă sfântă zi de Centenar!

poezie de Paul Aelenei din Marea Unire Culturală (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua ta

De ziua ta, măicuţa mea iubită,
Primeşte-un semn al dragostei ce-ţi port,
Urarea mea, să fii tot mai fericită
Cel mai frumos cadou eu îl socot.

Nu sunt poet, dar mă fură gânduri,
Nu ştiu renume cândva de-oi avea,
Eu însă îţi aduc prin aste rânduri
Un mic şi cald simbol de ziua ta.

Şi de-aş putea, tot cerul ţi l-aş da,
Cu soare, stele, lună argintie
Cu mâna mea de sus le-aş
Să ţi le dărui, mamă scumpă, ţie.

poezie de Constantin Iordache din Buchet de ghiocei pentru femei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Serbarea fiinţei

dintre posibilităţile infinite
ale spaimei
mă gândeam că-mi este chiar dor
de infinitul oceanului tău
ce-şi desfăşura
o mie şi unu de anotimpuri
când toată natura
se-ndrăgosteşte de toată natura
şi-atunci...
ţipând serbarea fiinţei
alegeam o nouă dimensiune
de a iubi
colţii luminii
şi aşteptarea topea
cu o somnolenţă lucidă
adânc
gratiile singurătăţii...

poezie de Ana Ştefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua morţilor

Am fost, măicuţă, la mormânt,
ţi-am povestit de-adâncul dor al meu,
tu nu-mi răspunzi şi taci mereu,
iar vorbele-mi se-mprăştie în vânt.

Ai fost o tânără voioasă,
şi-atât de bună pentru noi,
acum stai singură sub ploi,
şi nu poţi să mai vi acasă.

Şi noi, încet, îmbătrânim,
curând o să venim la tine,
şi-o să ne fie tare bine,
că n-o să ne mai despărţim.

poezie de Titina Nică Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!