arta comunicarii

Balconul

Eşti mama amintirii, amanta mea perfectă
Sursa plăcerii mele şi singura dorinţă
Cum ai putea să uiţi atingerile tandre
Căldura casei tale şi focul din fiinţă,
Mamă a amintirii, amanta mea perfectă?

Şi-n fiecare noapte, pe când cărbunii ard
Stăm în balcon şi-acolo miroase a trandafiri
Ce moale îţi simt sânul, iar sufletul ţi-e cald,
Ce lucruri minunate ne spunem din priviri
În fiecare noapte, pe când cărbunii ard.

Ce mândru e apusul în zilele-arzătoare
Cât de adânc e spaţiul, şi inima se strânge
Dar când m-aplec spre tine, crăiasă a iubirii
Simt că respir parfumul ce-l are al tău sânge
Când mândru e apusul în zilele-arzătoare.

Noaptea în jur se lasă ca un perete gros
Iar ochii mei devin pupile pentru tine

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Charles Baudelaire, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balconul

Eşti mama amintirii, amanta mea perfectă
Sursa plăcerii mele şi singura dorinţă
Cum ai putea să uiţi atingerile tandre
Căldura casei tale şi focul din fiinţă,
Mamă a amintirii, amanta mea perfectă?

Şi-n fiecare noapte, pe când cărbunii ard
Stăm în balcon şi-acolo miroase a trandafiri
Ce moale îţi simt sânul, iar sufletul ţi-e cald,
Ce lucruri minunate ne spunem din priviri
În fiecare noapte, pe când cărbunii ard.

Ce mândru e apusul în zilele-arzătoare
Cât de adânc e spaţiul, şi inima se strânge
Dar când m-aplec spre tine, crăiasă a iubirii
Simt că respir parfumul ce-l are al tău sânge
Când mândru e apusul în zilele-arzătoare.

Noaptea în jur se lasă ca un perete gros
Iar ochii mei devin pupile pentru tine

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Charles Baudelaire, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Concepţii

cred că poeţii sunt gardienii lunii
îndrăgostiţi de muze scriu opere de artă
legaţi de stele cu virtuale funii
sunt binecuvântaţi cu nobilă soartă.

pe aripi de vânt străbat galaxii
se umplu de lumină şi culoare
ecouri magistrale noi profilaxii
se avântă frenetic spre soare.

primăvara timpurie a bătut la uşă
cu ghiocei în braţe cu brânduşe în piept
este mirobolantă cu zâmbet de păpuşă
pregăteşte lumea cu un nou concept.

iubirea-i fermecată crează un rai
să tot fie viaţă şi concerte de nai.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât

Consumatorilor de metafore
Consumatorilor de sentimente
filtrate ca pe ceai sau cafea
Consumatorilor de peisaj
de abstract, de aditivi
de atitudine laică
de suplimente alimentare
suplimente sexuale – din era
orgasmică
Consumatorilor de abţibilduri
silicoane, explozii, săruturi lascive
suturi în eşapament
de politeţe de second-hand
Consumatorilor de artă futuristă
de emoţie alarmistă
Consumatorilor de cosmetice
pentru suflet egoist şi uscăciune
Consumatorilor de carduri şi dobânzi
Consumatorilor de palide izbânzi
Consumatorilor de periuţe

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rezonanţe de suflet

rezonez cu codri temerari şi bravi
rezonez cu fluturii tandri şi suavi
cu păsările cerului albe neînfricate
învăţ zborul liber în zări fermecate.

rezonez cu oamenii bolnavi şi sărmani
care aşteaptă minuni peste ani
cu soarta lor pribeagă şi mizeră
prea multe amaruri curg din emisferă.

rezonez cu sufletul cu Iisus Cristos
el e mântuitorul sfânt şi glorios
este iertarea, vindecarea în trup
îndulceşte viaţa ca mierea în stup.

rezonez cu arta mă umple de vraje
eternitatea îmi transmite mesaje.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voluptas

Printre Tanagre false şi flori de fir persane
când dormi, pe mări de ambru şi umbre, în alcov,
spre trupul tău alunec, înot, ca spre-un ostrov
cu golfuri călduroase şi leneşe liane.

Naufragiat, de-a pururi setos de noi secrete,
descopăr alte unghiuri şi-un alt parfum când plimb
pe formele-ţi inerte mişcările-mi încete
şi-adulmec ora-n tine, pătrunsă de un nimb,

iar pipăitul, artă ciudată şi subtilă,
pe matele alee scăzând şerpuitor,
călăuzeşte gura spre floarea imobilă
ce scapără-ntre bucle stigmatul de fosfor.

poezie clasică de Ion Vinea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiunea autorului: slăbiciunea sa în faţa lumii, a trecerii vremii şi a Poemului de purpură

Acesta e autorul: el duce pe umăr un crin ca pe-o puşcă.
Astfel înarmat, tot ce există îl muşcă.
Adeseori spune:
"o, slăbiciune
numele tău este artă."
Fiind deci atât de ridicul şi slab, întreprinderea lui e deşartă,
întocmai ca a zidarului, fratele său,
care a vrut să clădească o piramidă-n Ţicău.
Dar mai cu seamă,
ora îi pare târzie, şi mult îi e teamă
că vremea nu-i pe măsura uneltelor sale modeste.
Deci plin de mâhnire el vă propune această poveste.

poezie de Mihai Ursachi din Arca (1979)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sursă de inspiraţie

e cafeaua care uită să se răcească
în cana ajunsă lângă pânza pictată
printre liniile pierdute îmi ţine
companie arta întinsă pe cartonul
unde voi reuni patimile ascunse
am trecut de la neoexpresionismul
lui basquiat plecat în altă parte
fluier să mă inspir şi ochii caută
picioarele femeii care zâmbeşte trotuarului
linia lor pare trasă de braque
cafeaua mă abureşte din faţă
se termină undeva nasul vecinei
care porneşte brusc de lângă buze

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem emotiv

Indus de patetism bonom
Pentru semeni pentru om
În limbaj proverbial
Proeminent sentimental
Compus cu patos şi rigoare
Scris din suflet cu vigoare
Ascendent pe evolventă
În formă intransigentă
Ca să stârnească furori
Prin panoplia de valori
În definitiv endemic
Prezentabil academic
Din iubire de frumos
Pentru artă cu folos
Înălţător ca şi menire
Total sublim în devenire
Un iureş de previziuni
Miracole şi cu minuni
În ordine şi cu respect
În varianta la obiect

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (30 ianuarie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nuntirea

Cu-nlăcrimarea chiciurei, pe-o coapsă
Si apoi pe alta strâns, saríu-şi poartă
Unduind precum o ceaţă când să
Picure argintare. Tobele încep cu artă

Treziri de ritmuri şi abia mă-ncumet
Să cred că vântul îmbracat în socru
Ghirlandele le-aşează-n umblet.
Privindu-şi fiica migdalată-n ocru

Sub voalul mărgelat cu brumă
Îi tremură privirea-n lăcrimare
Când dansurile braţelor de mumă
Leagă încheietura cu brăţare.

Ş–ncercuind cu degetul pe frunte
O lacrimă divină, părinteşte
Începe nunta toamnei dinspre munte
Fără de june şi fără poveste.

poezie de Tania Ramon
Adăugat de Andreea Murgu
Comentează! | Votează! | Copiază!