apucat

Bocet

Slab, schiopăt şi caraghios
Sta în fund de cafenea
Un amurg pe geam în jos
Chiar atunci cădea, cădea.

Cine eşti? - Dă-mi pace-odată.
- Vrei de băut? Vrei de mâncat?
Sătul, o alintă pe fată
Şi-apoi cântă ca apucat.

- Adio! - Mai rămâi!... Nu-mi pasă!
La miezul nopţii fix, pieri,
Iar ea, la poartă-n ştreang, acasă
Îl regăsi a doua zi.

Dracul râdea la colţ pieziş
Ţinându-şi prada într-un corn.
De-atunci joacă pe-acoperiş
Şi urinează-n jos pe horn.

poezie clasică de Francis Carco din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Leonid Dimov
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cumnatul

Văd cumnatul în grădină
Într-o linişte deplină
Stă uşor cam aplecat
Nu ştiu ce l-a apucat

Nu vorbeşte, nu clipeşte
Dar se pare că pândeşte
Inamic neanunţat.....
Sub ardeiul din răsad

Muşuroaie se înalţă
Când la gardul vechi de plasă
Când la roşii în şirag
Ce ajung până la prag

În tunele subterane
Cârtiţa duce vagoane
Marfă bună de gătit
Pe cumnat l-a păgubit

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă trece o ninsoare

uşor viscolită de câteva ore
prin haina descheiată neglijent
aduc fulgii la piele să-i lipesc
de suflet încerc cu teamă
şi bucurie fac un om de zăpadă
cu ochii albaştri fixaţi de vânt

palmele le ascund de fulgii
jucăuşi ca nişte pisici pufoase
ţin o brichetă într-o mână găsită
în buzunar fără niciun rost
în cealaltă mână am apucat
pachetul mototolit de ţigări rupte

mă ninge suav pe gâtul excesiv
de musculos sub pielea uscată

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chintesenţa neamului

Fac parte dintr-un popor
Din stejar şi din topor.
De la Decebal încoace
Se tot face şi desface,
Şi de ce s-a apucat
Nu-i sau e neterminat.
La masă vin a băut,
N-a mâncat cât a tăcut,
Si-a vândut printr-un sărut
La poartă ce n-a putut
De la masă pân" la poartă:
Două puncte de pe hartă,
Ce-i lipsesc necontenit
Coloanei fără sfârşit
Pe care s-a răstignit
Neamul meu ne isprăvit.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (6 februarie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de orice altă perspectivă cosmică

cu adevărat dureros este privitul în mine
acolo unde imensitatea se loveşte de inimă
precum limba unui clopot

din această muzică cutremurătoare
se nasc clipele din care vă scriu
de iubire
de amăgire
sau de cine ştie ce alt nod
din sfoara vieţii

liniez spaţiul ca pe o intersecţie de neviolat
şi dansez ca un apucat fericirea de după fericire
ca pe o zână
ca pe o cenuşăreasă
sau ca pe o boare
într-o dimineaţă senină
la mare

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de orice altă perspectivă cosmică

cu adevărat dureros este
privitul în mine
acolo unde imensitatea
se loveşte de inimă
precum limba unui clopot

din această muzică cutremurătoare
se nasc clipele
din care vă scriu
de iubire
de amăgire
sau de cine ştie ce alt nod
din sfoara vieţii

liniez spaţiul
ca pe o intersecţie
de neviolat
şi dansez ca un apucat
fericirea de după fericire
ca pe o zână

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Afară era mai

Pe scrinul nostru vechi ardeau
Trei lumânări spre cerul sfânt;
Mama şi moartea-ncet vorbeau,
Iar glasul ei domol s-a frânt.

Şi cum stam mic şi în tăcere,
nu ajunsesem ţara de zăcere
care pe mama o umplea de frică şi durere,
nu ajunsesem decât până la pat,
doar palida ei mână am apucat
care cu drag m-a binecuvântat.

Dar tatăl, rănit de nebunie pură,
m-a ridicat pană la a mamei gură,
ce binecuvântarea ei mi-a dat.

poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-ai dus repede

n-ai apucat să vezi
cum scriu litera a
sau
b, iar eu
uite, am venit cu fiul meu
aici
pentru ca el să nu se simtă singur
fără apărare
aşa sunt scriitorii (?!) seamănă
cu un copac - copacul
e nevoit să răzbată şi să trăiască
singur să lupte împotriva vântului
împotriva secetei
împotriva viermilor care-i rod rădăcinile
fiul meu e scriitor
şi e
neputincios, nu ştiu - o să devină copac (?!)
te-ai dus prea repede

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amar de toţi şi de toate

Un lampagiu în mintea mea
mai suflă iar în câte-o stea
că-i dimineaţă ori târziu
c-am apucat sau nu să scriu

Eu suflu-n cer că e fierbinte
şi poate îmi aduc aminte
pe lumea asta ce mai caut
de scriu sonete doar la flaut

Tăcerea cântă la pian
şi eu nu pot să-i dau un ban
că punga mea precum se ştie
e goală rău şi e zurlie

Şi către cer cu faţa-n sus
prietenii cu toţi s-au dus

sonet de Costel Zăgan din Cezeisme II (19 august 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Werther: Nu, Lotte, n-am să te mai revăd niciodată!
Lotte: De ce? Poţi şi trebuie să mă mai vezi, Werther, numai că e nevoie să te stăpâneşti! O, de ce oare a trebuit să te naşti cu firea asta violentă, cu pasiunea asta nestăpânită care te face să nu mai laşi din mână ce ai apucat o dată? (luându-l de mână) Te rog, stăpâneşte-te! Mintea dumitale, cunoştinţele, talentele dumitale nu-ţi oferă oare atâtea bucurii? Fii bărbat! Uită dragostea asta pentru o fiinţă care nu poate să facă altceva decât să te compătimească!

replici celebre din romanul Suferinţele tânărului Werther de Goethe (1774)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!