angi melania cristea

Te-am văzut

Te-am văzut strigând la ceruri
Te-am văzut strigând din hău
Când murind pe cruce, Doamne
M-ai chemat la pieptul Tău.
Te-am văzut în noaptea care
Se-ntinsese pe pământ
Te-am văzut cerând iertare
Şi-am ştiut că Tu eşti sfânt.

Te-am văzut iubind o lume
De venetici şi tâlhari
Şi-am văzut curgând din ceruri
Picături de lacrimi mari.

Te-am văzut intrând prin nouri
Sus în cer la Dumnezeu
Şi-am ştiut că înainte
Ai rostit numele meu...

poezie de Adriana Cristea (5 august 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbrela de ploaie

În ropot de ploaie,
iarna-şi înmoaie
ultima bucăţică de toamnă,
iar cu un nour albastru ce toarnă,
închide, oftând, orice rană...
O foaie plăpândă se lasă stropită
de alba cerneală, acum, risipită
prin colţuri, pe margini şi, plină de sens,
cu fulgi de zăpadă, se-ascunde-ntr-un vers...
E iarna, dar plouă...
Cerul senin şi-a tras într-un ceas,
perdeaua albastră de rouă,
iar eu, la pas, pe poteci ce se-afundă
în lutul ce curge ca o secundă,
mă strecor printre picurii reci,
având ca umbrelă de ploaie, o umbră...

poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti acolo, Doamne?...

Eşti acolo, Doamne, mă auzi,
Eşti cu mine Domnul meu acum
Crengile se sparg şi arbori uzi
S-au pornit să bântuie pe drum.
Eşti acolo, Doamne, mă asculţi?...
Mi-a rămas pe buze un cuvânt
Ti l-aş duce, paşii mi-s desculţi
Ti l-aş spune, mă lovesc de vânt.

Eşti acolo, Doamne, mă priveşti? -
Sub o floare m-am ascuns să plâng
Şi mă duc cu zânele-n poveşti
Că mi-e ploaie şi zăpadă-n crâng.

Eşti acolo, Doamne, mă visezi?-
Am ajuns la stelele de sus
Şi Te văd pe Tine, Tu mă vezi?...
Sunt la Tine, Doamne, sunt sau nu-s?...

poezie de Adriana Cristea (11 aprilie 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O lacrimă

Mă scol dimineaţa şi strig
Şi plâng pentru ziua ce vine
Mă strâng dintre lacrimi, mi-e frig
Şi lacrima doarme cu mine.
Plângând Te visez, Dumnezeu,
O mare de lacrimi mă-neacă
Şi plâng până nu ştiu nici eu
De poate odată să-mi treacă.

Cu lacrima-n suflet Ţi-ascult
Cuvântul şi plâng înainte
Mă doare de plânsul cel mult
Şi inima asta cuminte.

Şi plâng când mă culc şi mă scol,
Cu plânsul pe drumuri mi-e somnul
Vin îngeri să-mi deie ocol
Şi-n plâns sunt o lacrimă-n Domnul...

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucruri simple

Acuze reci sunt peste tot...
Nu mai lăsa să treacă
O zi din viaţă, ca un joc,
Căci nu se-ntoarce, pleacă!

Şi n-o vei mai vedea vreodat',
Iar lucrurile simple
Sunt cele care viaţa, bat,
Deci, fă-le să se-ntâmple!

Un gând frumos, o lacrimă,
De-i limpede şi clară,
Un zâmbet fără patimă,
Un cântec de vioară...

Atâtea lucruri simple sunt
Ce ar putea să-ncânte
Trecerea noastră pe pământ
Şi nu să ne-nspăimânte...

[...] Citeşte tot

poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e atâta de frig

Mi-e atâta de frig şi tăcere
Mi-e-atâta durerea de mare
Şi-atât aş dori să pot cere
Cuvintelor toate iertare.
Cu mâna cea dreaptă şi stângă
Să ierţi neputinţelor rele
Să vină bolnavii să plângă
Şi-apoi să se spele de ele.

Pe cei care vin să te fure
I-ascunde-n hăţişuri pădurea
Dar cât aş dori să se-ndure
De arborii vesteji securea.

Mi-e-atâta de frig şi durere
Că-s doar un suspin într-o mare
Şi-atât aş dori să pot cere
La totul şi toate iertare...

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am vrut cu Tine

Am vrut cu Tine să fiu de mult
Am vrut pe Tine să Te ascult
Am vrut ştii bine să fiu a Ta
De-aceea, Doamne, nu mă uita.
Eram o frunză, Tu m-ai cules
Stăteam în lume, Tu m-ai ales
Mi-ai pus pe frunte pecetea Ta
De-aceea, Doamne, nu mă uita.

Răsare luna se-ascunde-n nor -
Flutur de noapte Te-aştept să zbor
Ţine-mă, Doamne, în mâna Ta
Tremur de aripi, nu mă uita.

Numai la Tine să vin am vrut
Numai pe Tine Te-am cunoscut,
Ia-mă cu Tine în casa Ta
Să-Ţi fiu mireasă, nu mă uita..

poezie de Adriana Cristea (7 iulie 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă ştie

Se pleacă ziua înspre seară
Se-aprinde un luceafăr sus
Mă-nconjura tăceri de ceară
Pândind cuvintele ce nu-s.
Mi-s munţii-alături la picioare
Şi trece-un maine peste ieri
Mai plânge-un cântec, mă mai doare
Mai sufla-un vânt de nicăieri.

Mă mai arat într-o oglindă,
Mă mai privesc un pic şi las
Să-mi ardă stelele în tindă,
În liniştea ce mi-a rămas.

Un val se-nalţă peste-o mie,
O zi s-a dus, o alta nu-i
M-am rătăcit şi nu mă ştie
Nici Dumnezeu de sunt a Lui...

Mă uiţi, Dumnezeu

[...] Citeşte tot

poezie de Adriana Cristea (31 iulie 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, tot ce ştiu

Doamne, asta-i tot ce ştiu
Să privesc mereu la Tine
Sunt născută doi să fiu
Eu şi Tu ce eşti în mine.
Eu sunt Tu şi Tu eşti eu
Sunt copilul Tău cuminte
Faţa Ta de Dumnezeu
Şi oglinda dinainte.

Sunt zidire de pământ
Martoră-i şi-acum ţărâna
Dar mi-ai dat din Duhul Sfânt
Şi m-ai legănat cu mâna.

Doamne, asta-i tot ce ştiu
Să doresc să vin la Tine
Sunt născuta doi să fiu
Eu şi Tu ce eşti în mine...

poezie de Adriana Cristea (10 februarie 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, mână ce dai floarea

Tu, mână ce dai floarea, ce parfumată eşti,
În pielea ta subţire se-ascund, tăcând, poveşti.
Miros a câmp şi dealuri umbrite de păduri,
A amintiri frumoase adăpostite-n muri...

Tu, mână ce dai floarea, în palma ta-s mirări,
Sunt puncte suspendate, sunt semne de-ntrebări,
Petale inocente atinse doar de soare,
De fluturi mici şi galbeni ce ies zâmbind din floare...

Tu, mână ce dai floarea, cu degete subţiri,
Se-ascund în tine lacrimi, iertări şi străluciri,
Amurguri înroşite care ating pamântul
Şi-n liniile vieţii, însângerat, cuvântul!

poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!