a �ti pe de rost

Poate mâine

Ea mă întreabă de ce o plac.
La fel de bine ar putea întreba
De ce respir.
Poate mâine nu voi mai respira
Sau ea n-o să-mi mai placă.
Poate mâine mareea nu va mai exista.
Poate ziua de mâine nu va mai aduce
Alte curcubeie.
Poate mâine ea va înceta
Să-mi pună întrebări fără rost.

poezie de Gail Carson Levine, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul

Dragostea mea
ancoră grea
tine-ma strâns;
toate ma dor:
gura – de dor,
ochii – de plâns.

Vântul căzu –
- poate că nu,
dar s-a făcut
linişte-n cer,
fara puteri,
ca la-nceput.

Nu mai visez
paşi pe zăpezi,
urme de vulpi;
nu mai sunt flori,
sufletul lor
doarme în bulbi.

[...] Citeşte tot

poezie de Nina Cassian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-ar fi dacă...?

de nu te-am cunoscut pe tine,
sortit nu mi-a fost...
dacă-am iubit locuri străine,
căminul n-avea rost.

de am fugit din calea ta,
nu mi-a fost drum pe-acolo...
daca iubirea-mi absenta,
mi-era mai bine solo.

şi dacă tu nu m-ai iubit,
aşa a fost să fie...
dar, dacă eu te-am păcălit...
n-ar fi o nebunie?...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieţii (iunie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Risipă de timp

Ample discuţii sterile...
O noapte întreagă mi-au luat,
Nicicând nu ai fost lângă mine,
Când vifor aveam de-nfruntat.

Eram dezbrăcată de toamnă,
În unghi de vedere stingher...
Cu inima-n palmă şi calmă,
Tu... anotimpul cu ger.

Să mergem aşa mai departe,
Risipă-i de timp, n-are rost.
Nicicând n-ai crezut în dreptate,
Nicicând, alături n-ai fost...

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Flămânzii" mioritici

De-o vreme, am primit de ştire,
Că se-ntrevede un nou rost
De care nu se ţine post:
E foamea de îmbogăţire
Ca om de rând, vezi cu uimire,
Că inşi care-un nimic au fost,
În miliarde-au, "adăpost",
Nici gând la plebe de trezire!
Nu vă gândiţi la cei plăpânzi,
Nu ei devin în foame aşii,
Ci alţii, nu atât de blânzi,
Ce spre comori îndreaptă paşii
În ţară, cei mai mari flămânzi,
Sunt de departe... bogătaşii...

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puţin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

O întâmplare soră cu mama

când ai însemnat
pe giurgiuveaua la care
se închină toţi trecătorii

m-am apropiat cu buzele
de ciutură

două narcise agonizau pe apa sfinţită

mi-am făcut bagajele
am trecut podul
am dat bir cu fugiţii
şi vrabia din mână

erai ochioasă
ca mătuşa mea
care te blagosloveşte în bibliile satanice
pe care nu le mai înţeleg
de la o vreme

[...] Citeşte tot

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina ta

ridic privirea catre cer
lumina ta Doamne o chem
sa ma ridice din pacat
sa ma imbrace in alb curat
sunt multe drumuri prin viata
insa doar unul ne invata
al crucii dar sa pretuim
ca sa nu ne pravalim
sa nu ne pierdem in robirea
care loveste insasi firea
sa ne intoarcem la Hristos
prin rugaciunea cea cu rost
si viata sa o inoim
prin haina harului divin.

poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban
Comentează! | Votează! | Copiază!

O velă-înrourată şi marea la reflux

O velă-înrourată şi marea la reflux –
Venind din pupa, vântul pe valuri călăreţ
Cu freamăt tânăr întinde pânza albă
Şi mlădie catargul elastic şi semeţ.

Şi mlădie catargul elastic şi semeţ, copii!
Liberă ca un şoim, spre-un proaspăt rost
În depărtare nava zboară, lăsând în urmă
Bătrâna Anglie la adăpost.

poezie de Allan Cunningham,1784–1842, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dulcea mea copilărie

Dulcea mea copilărie,
Nu te voi uita nicicând,
Tu eşti ca o floare pe câmpii,
Eu te voi purta mereu în gând.

Dulcea mea copilărie,
Ce frumoasă tu ai fost,
Eu te chem din nou la mine,
Dar nu are niciun rost.

Căci vremea trece, vremea vine.
Viaţa e scurtă cum e ea
Şi tu te duci de la mine,
Ramâi cu bine, copilăria mea.

poezie de Vladimir Potlog (25 aprilie 2006)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar cât?

Rupeţi legături ca-n lanţuri de reacţii,
Refaceţi-le la loc, le reluaţi,
Împărţiţi-mă în mii de fracţii,
Dar cât o să mă diminuaţi?

Tăiaţi fâşii din mine nesfârşite,
Zdrobiţi tot ceea ce s-ar cristaliza,
Lăsaţi-mi iluziile tot răvăşite,
Nu are rost a mă eterniza.

Feriţi-vă de privirea-mi tăioasă,
Sau de ieşirile aproape indiscrete,
În existenţa mea oricum spinoasă,
Purtările nu-mi sunt perfecte.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!