Toate rezultatele despre Mireasa ïżœntre stele, pagina 18
copac înflorit -
mireasa primăverii
liliacul alb
haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
pasărea nopții
albă ca o mireasă
dansează pe cer
haiku de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mireasa o poliță plătită în alb pe altarul iubirii.
citat din David Boia (21 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rochia de mireasă se demodează după nuntă...
aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Rochia de mireasă exprimă firea miresei...
aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Degeaba împodobești frumos o mireasă urâtă.
aforism de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete și Satire (5 mai 2021)
Adăugat de Gheorghe BUDOI
Comentează! | Votează! | Copiază!
ca o mireasă
coborâtă
din cer
pentru mirele ei
primăvara
gogyohka de Mirela Duma
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am văzut Limba Română ca pe-o mireasă: intangibil de fatală!
aforism de Costel Zăgan din Inventeme (4 august 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii. Referitor la Mireasa ïżœntre stele, Călinescu [din public] a spus:Limba Română este o mireasă intangibilă! Felicitări! În sfârșit un autor sincer, care își recunoaște impotența literară.
Madrigale pe o fotografie a mea trimisă unor prieteni. 2
Te miri că pică-atâtea stele,
Dar nu-s doar stele căzătoare,
Sunt poate lacrimile mele
Ce plâng o dragoste ce moare.
madrigal de Cincinat Pavelescu
Acest madrigal face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cand ploaia cade pe sub stele
Când ploaia cade pe sub stele
Și picuri reci ne ard căzând,
Tu plângi atunci, eu plâng cu tine -
În gând... să nu mă vezi plângând.
Iar dacă ploaia încetează,
Surâsu-ntrezărit pe chipul tău
Alungă norii și din stele
Dispar ades părerile de rău;
Cu genele-obosite de tăcere,
Cu ochii ațintiți mereu în carte,
Cu gândul amorțit în regăsire,
Eu sunt aici, tu însă tot departe.
poezie de Carmen Comloșan
Adăugat de Carmen Comloșan
Comentează! | Votează! | Copiază!