splendoare

Fericire

De-o viaţă îndrăznesc să lupt cu efemerul,
Având ca ideal de libertate, cerul,
Visez la unica fracţiune de secundă,
De bunătate omenească furibundă

Ştiind că infinitul este atât de mic
Atunci când din cenuşă încerc să mă ridic,
În ochii mei, până la pura lor culoare,
Albastră, sinceră, fragil nemuritoare.

Nu ştiu să pot să-nvăţ uşor a abandona
Speranţa cum că viaţa înseamnă altceva,
Mă ţine universul în a lui splendoare
Şi certitudinea că viaţa e visare,

Visarea întru idealul perpetuării,
Vânt împletit în cozi din capetele zării,
Visare de rotund încolăcit în spire
De infailibilă şi pură fericire.

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă iubirii

geografia surâsului îmi este tot mai dragă
iubesc zâmbete de îngeri scăldate în soare
vreau să colind cu visul prin lumea întreagă
să adun în suflet mirajul iubirii, splendoare.

dârz muntele dragostei se înalţă spre cer
codri de sentimente îi dau fiori, răcoare
romantismul pare vast bloc aurifer
din care zeii smulg structura simţitoare.

iubirea schimbă tot este cuceritoare
face secundele să danseze în vânt
noaptea să atingă stele nepieritoare
zburând prin văzduh cu aripi de cuvât.

iubirea este pururi întemeietoare
construieşte raiul chiar aici pe pământ.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La pomul lăudat

M-am dus la pomul lăudat
- Au mai făcut-o alţii...
M-a pus năstruşnicul păcat
Să-ncerc să-i intru-n graţii.

Mă încerca un sentiment
De frică şi sfială;
Trăiam la modul aparent
Ocazia de gală.

M-am dus cu sufletu-mpăcat
Şi inima deschisă
S-apuc eu fructul nesperat
Cu aripa întinsă.

Făcui popas sub ramul greu
De poama mălăiaţa
Preafericit că tocmai eu
Sunt domnul Nătăfleaţă.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (15 iunie 2013)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericire

De-o viaţă îndrăznesc să lupt cu efemerul,
Având ca ideal de libertate, cerul,
Visez la unica fracţiune de secundă
De bunătate omenească furibundă,

Ştiind că infinitul este ireal de mic
Atunci când din cenuşa lui încerc să mă ridic
În ochii mei, până la pura lor culoare,
Albastră, sinceră, fragil nemuritoare.

Nu ştiu să pot să-nvăţ uşor a abandona
Speranţa cum că viaţa înseamnă altceva,
Mă ţine universul în a lui splendoare
Şi certitudinea că viaţa e visare,

Visarea întru idealul perpetuării,
Vânt împletit în cozi din capetele zării,
Visare de rotund încolăcit în spire
De infailibilă şi pură fericire.

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică la poezia "Sculptură a naturii" de Petre Gigea-Gorun

Frumoasă eşti, sculptură a naturii,
Cu ochii mari şi-adânci ca marea-albastră,
C-un zâmbet ştrengăresc în colţul gurii –
Zeiţă-nnobilând grădina noastră...

Tresaltă florile ce-ncet le numeri
Într-un buchet superb, de sărbătoare
Şi scuturi toga albă de pe umeri
Săltând în soare-a sânilor splendoare

Podoabe porţi în plete o egretă,
Pozând ca-ntr-o fantastică paradă...
Pygmalion sau Fidias regretă
Că n-au avut norocul să te vadă!

Vrăjiţi de şarmul, trupul tău perfect,
S-ar fi îndrăgostit lulea de tine...
Dar jur – deşi le port profund respect –
Nici EU nu te puteam sculpta mai bine!

poezie de Petre Ion Florin Vasilescu din revista "Uniunea Artelor"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă-mi ultimul sărut!

Dă-mi ultimul sărut de despărţire!
A fost un vis, sau tristă amăgire?!
Nu-mi amintesc dacă te-am cunoscut
Cât îmi doream şi-aşa cum aş fi vrut...

Şi-n vis şi trează simt uitat pe buze,
Zbucium gingaş de-aripi de buburuze.
Îmi e nectar, dar mi-e şi dulce chin,
Dar amintirea nu vreau să-i întin.

Rămas în colţul gurii e-o splendoare,
Timid, cu feciorelnica-i candoare.
Mă uit înspre oglinda prinsă-n cui...
Nu-l văd! Pierdut e oare, fiindcă nu-i?!

Corăbiile-mi se-necară toate,
Trăgând cu ele vise spulberate.
Aş vrea, plecând, ultim sărut s-aprinzi,
Să se răsfrângă-n felurite-oglinzi.

poezie de Mihaela Banu din Din volumul Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două stele stau într-o suflare

Mă-nconjor cu păcatul femeii
Care-a mugurit din coasta mea
Cu degetele prelungite spre fructul
În care s-ascunse o stea.

Şarpele năvalnic i-a intrat în sân
În partea de iubire care sângerează,
Tremură Raiul la apelul sfânt,
Îngerii sub aripi încă mai visează.

Mă-nconjor cu floarea buzelor de foc,
Simt topografia ascunsă-n întâmplare,
Surâsul înfloreşte în oasele de şarpe
Ce fulgeră prin cer pe vise călătoare.

Nu cred că păcatul se termină lin,
Coasta mea e dragostea-n splendoare,
Eu sunt proiectul, ea-i opera perfectă,
Două stele sfinte stau într-o suflare!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adoraţia Magilor

De la ieslea naşterii lui Isus
pe care am celebrat-o deja
Copilul în braţele Mamei

Cei Trei Magi în toată căutata lor
splendoare
şi Iosif

drept însoţitor
feţele lor uimite
compun o scenă copiată parcă

de la marii maeştri italieni
dar cu o diferenţă:
măiestria

picturii
şi mintea mintea inventivă
care guvernează lumea

[...] Citeşte tot

poezie de William Carlos Williams, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din fraga gurii tale am muşcat

Privind cum viaţa în neant se pierde,
M-am cuibărit pe sânu-ţi tremurat
Şi cât mai dăinuiau urme de verde,
Din fraga gurii tale am muşcat.

S-a-ntredeschis cum face orice floare,
Din carnea buzei tale-un zâmbet cald.
Şi-ntrezărind iubirea în splendoare,
M-am rătăcit în ochii-ţi de smarald.

Când timpul azvârlea clipe-n genune,
Am rupt, din 'nalturi, pentru tine-o stea
Şi-am prins-o-n păr bălai, să te-ncunune,
Zeiţa dragostei ce ne ardea.

Într-un târziu, la orizont, amurgul,
Culoarea chipului iubit mi-a şters,
Urmând destinul scris de demiurgul
Ce e stăpân pe-ntregul univers.

poezie de Mihaela Banu din In volumul Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe noptieră-o carte

Pe noptieră, lângă geam,
Îşi dă ultima suflare
O carte, unde găseam
Negrul în splendoare.
Şi privind spre geamul rece,
Îşi pune ultima dorinţă,
Înainte ca să plece
Pe-o zi să fie o fiinţă.

Să poată păşi pe stele,
Cum pe rândurile-i scris,
Să simtă cât sunt de grele
Visele de neatins.
Să vadă cu ochii ei,
Răsărit şi-apus de soare,
Fiindcă-n ea, sunt doar idei,
Întorci foaia şi dispare...

Vrea să simtă adierea
Vântului de primăvară,

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Rusu (12 martie 2016)
Adăugat de Jannete
Comentează! | Votează! | Copiază!