somnul ratiunii naste monstrii

Peste pământuri

Cei ce aţi fost muritori
Peste pământuri domniţi
Vegheaţi alături de umbre
Ne priviti tăcuţi din întuneric
Şi iarăşi muriţi.

V-asşteaptă biserici în noapte
Să vă-nchinaţi, sa regretaţi
Ce-aţi fost şi că sunteţi rătăcitori
Monştrii nebuni şi ne-nfricaţi
Pierduţi eroi.

Căutaţi lumină sfântă
O inimă blândă
Ce-a fost alături de voi
Când aţi trăit
Când aţi murit cu greu
Prin bălţi şi noroi

Şi iarăşi peste pământuri vă pierdeţi

[...] Citeşte tot

poezie de Alin Ojog (12 mai 2022)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

capul meu
este pământ fecund
eu fac să germineze cuvintele
tuturor fiinţelor care se vor naşte

poezie de Louis Savary din Un poeme nous separe, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Insomnie

respiraţia mea miroase a cretă.

mă sufoc în somnul celorlalţi

oriunde ajung moartea a ajuns deja.

pe asfalt umbrele dezastrelor dansează sub loviturile nopţii

poezie de Ioana Negoescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incandescenţă

Poezia se naşte
Ca lumina
Din lampa lui Alladin
Cu pocalul
În mână
Simpatică şi tandră
Luminând euforic
Ca un astru
Fosforescent.

poezie de David Boia (17 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astăzi, Ziua Internaţională a Dorului

aş scrie despre dor
cuvintele însă nu mi se potrivesc
simt numai cum el se naşte
din cele cinci simţuri
şi dintr-unul în plus când strâng la piept
o himeră ce vorbeşte despre lumină şi speranţă
în aşteptarea fiecărei zile trecute prin lăuntru
în ritmul sângelui legănând un vis
când inima nu mai vrea să ajungă departe
când privirii înfrunzite nu-i dă niciun răpuns
când buzele mai freamătă o dorinţă de lacrimi
şi un surâs în spaţiul de inimă frântă
mai naşte din suspin ceva
o nouă durere blândă un singur sunet
într-un flux
melancolic între sfâşierile
pierdute în preaplinul singurătăţii
în bucata de cer undeva

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fugari

Prin ploi, tăcuţi
Veniţi desculţi
Să fiţi de-ai noştrii
Fugiţi de monştrii
Ce v-au lăsat
Fără de sat
Fără de viaţă
Pierduţi prin ceaţă
Cu arme-n mâini
Cu mii de câini
V-ajung din urmă
Pământul scurmă
Înfruntă munţi
Trec peste punţi
De vechi corăbii
Negre ca corbii
Ce zboară-n stoluri
Prin triştii nouri
Să bată vântul
S-alunge gândul

[...] Citeşte tot

poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nesomn

Noaptea şade la taclale
cu luceferii şi luna,
îngânând încet în somnu-i
doarme liniştit Natura.

Pe la mine, moşul Ene
n-a trecut să mă salute
şi tot stau, cercând degeaba
să n-aud vocile-mi mute.

Mult prea multe întrebări
vin ca somnul să-mi alunge;
neputând să ştie totul,
sufletu-mi în noapte plânge.

Lacrimile sale albastre
sunt tot gânduri nemiloase;
‘geaba ochii mei aşteaptă
vreun semn, privind la astre.

[...] Citeşte tot

poezie de Cosmin Soames
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ticăloasă Vanitate

Ticăloasă Vanitate,
Ce-mpingi omul la păcate,
Tu-nchizi ochii Judecăţii,
Pe cei ai Lucidităţii;

Tu-nchizi ochii Raţiunii,
Pe cei ai Compasiunii,
Cuviinţei, Cumpătării,
Ai Iubirii şi-ai Iertării.

Ticăloasă Vanitate,
Ce duşman tu faci din frate,
Tu-nchizi ochii Bunătăţii
Şi-i deschizi pe-ai Răutăţii.

pamflet de George Budoi din Vanitatea şi Modestia în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (1 august 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi

cu un vis mai aproape
de ţărmul fierbinte
ultimul val
sparge sarea din el
şi naşte un altul

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea se naşte, trăieşte şi moare..

Aud flori plângând, de sensibil ce sunt
Nu pot să tund iarba – se ascunde-n pământ.

La televizor nici nu pot să privesc
Să văd prădători în ospăţ nebunesc.

În zorii de ziuă eu am insomnie
La gândul că în abatoare-i urgie.

Că vite şi păsări sunt sacrificate
Cu şocul electric, cuţite zimţate.

E-atâta cruzime în noi şi-n natură
Din ochi îmi curg lacrimi şi sânge pe gură.

Mi-e milă de tot ce e viu şi mă doare
Că lumea se naşte, trăieşte şi moare.

Trăim pe-o Planetă de jaf şi război
Fă, Doamne, ceva, fie-Ţi milă de noi.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (22 aprilie 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!