Epigrame despre soacra, pagina 17

M-a rugat şi, ca răspuns,
Eu i-am ras mustaţa, barba,
Cu maşina mea de tuns
Iarba.

Negură în plină vară
Cu potop de ploaie-afară.
Iar în casă - ce "furtună"!
Soacra, fulgeră şi tună.

epigramă de Virgil Petcu (aprilie 2011)
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au fost scrise 7 comentarii. Referitor la soacra, GxG [din public] a spus:

Busu, mai rău ca soacra!

Busu de la Pro-TeVe?
Să mă ierţi "băiete"
Că le nimereşte bre
Ca nuca-n perete!

Îi înţeleg abţinerea,
De ce renunţă la pahar:
Îi vine soacra şi nu vrea
S-o vadă-n dublu exemplar.

E mamă, e iubită,
De mulţi poeţi slăvită;
Pentru epigramişti e acră
Căci văd în ea doar soacră.

epigramă de Mircea Micle (1 decembrie 2009)
Adăugat de Mircea Micle
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zace-aicea soacra mea,
Până ieri omniprezentă,
A avut viaţa grea
Dar o moarte... excelentă!

Soacra cu nora-n "dispută"
Nu vor ajunge la ceartă
Dacă una este mută
Ori e surdă cealălaltă.

Soacra sa cu sânge rece,
I-a zis bietului român:
Apa cu cianură trece
Numai soacrele rămân.

epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acră numai i se spune!
Ea în fond este amară!
Mutra e de-ngropăciune,
Iară limba foc şi pară.

S-a umflat Dunărea tare,
Taman când era călare
Soacra pe al meu mânzoc,
Acu plâng mânzul cu foc...

N-o spun pentru prima oară,
Cu o soacră ca a ta,
Doar ''Virtutea Militară''
M-ar putea recompensa.

<< < Pagina 17 >

soacra