rascruce de vasile romanciuc

Drumul drept

Călător prin viaţă pierdut
Un suflet obosit si blând
Priveşte timpul nu s a opeit
Gândul îl văd scum stând

Te am întâlnit la o răscruce
Nu ocolii de dai de un pietroi
Drumul drept spre viaţă duce
Ridică sfarmă aruncă înapoi

Pasi mărunţi în timp vei reusi
Găseste-ti fericirea si iubirea
Toata lumea pentru tine va fi
Priveste soarele el îţi dă stirea

O rază de lumină apărătoare
Arată. ti chipul brazdat de chin
Priveste in faţă ziua viitoare
In faţa ta iubite om mă înclin

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O decizie

O răscruce unde poate duce
Drumurile se unesc cu cerul
Lumină agăţată-n vânt să urce
Pâlpâia viaţa liniştită şi greul

O decizie punsă -n balanţă
Când sufletul îmi este obosit
Bat palma cu cerul fac alianţă
Pornesc pe acel drum înflorit

Timpul se curge se topeşte
Gândul purtat pe aripă în nor
Durerea în flacără se sleişte
Cu ploaia dansez şi-mi-e dor

De-o fi lumina să se stingă
Şi sufletul să-mi stea în loc
Ceara lumânări să se scurgă
Trec răscrucea de-ar fi prin foc

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi scriu la o răscruce, mamă

Eu ţi-am mai scris măicuţă dragă, pe mirosuri ce-ţi aparţin,
Pe-un colţ de pâine din cuptoare, pe un ştergar, pe-un spic... puţin,
Da nu mă vezi că-n vânt, pădurea şi-a risipit frunzişul tot,
Şi tu mă strigi stârnind ecouri, şi aş veni, da nu mai pot.

Am gleznele zidite-n luturi care mă ţin, mă strâng şi dor,
Şi simt miros de mere coapte şi de gutui... şi-aş vrea să zbor,
Da aripile-mi sunt furate, ba nu, le-am dat cu împrumut
Cuiva care s-a dus departe, şi când le-a smult, mult m-a durut!

Îţi scriu din nou măicuţă bună, pe tivul toamnei ruginii,
Şi când te-ai duce spre ponoare, spre arături, sau printre vii,
Citeşte... să citeşti măicuţă să vezi ce chin m-a perpelit,
Când tu, cu mirosul de mamă, m-ai tot strigat, şi n-am venit...

Da poate vin... mă smulg din luturi şi m-oi spăla pe prispa ta,
Acolo unde o fetiţă cu ochi de cer, râdea, zburda,
Şi îşi ţinea o mână mică pe două pete din cireş,
Şi-şi legăna o păpuşică şi o culca pe sub măceş.

[...] Citeşte tot

poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngropată sub sipică şi saxifragă, stânca era una dintre băncile de piatră întâlnite ades la răscruce de drumuri în provinciile valahe. Pe lângă faptul că se poate aşeza pe ea, călătorul îşi potoleşte setea cu apa păstrată într-un vas pus pe bancă, apă reîmprospătată zilnic de către ţărani. Atunci când castelul mai era locuit de Radu Gorj, banca purta un recipient pe care slujitorii familiei aveau grijă să nu-l lase niciodată gol. Dar acum era mânjit de murdării, căptuşit de un muşchi verzui şi cea mai mică izbitură l-ar fi făcut fărâme.

Jules Verne în Castelul din Carpaţi
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfat la o răscruce

Prietenul meu tânăr, pleci acum...
S-atâtea căi în faţa ta deschise
Spre ţinte reci, concrete or spre vise,
Cu piedici sau încurcături - duium!

Te înzestrez cu-aceste legi nescrise:
Restrişti, dureri vei înfrunta pe drum,
Dar tu să nu le-mpărtăşeşti nicicum
Cuiva; în suflet să le porţi închise!

La bucurie doar, pofteşte lume,
La chef, la sărbători lansează glume,
Când toţi în jurul tău sunt fericiţi

Păstrând necazul numai pentru tine
Renume dobândeşti ca om de bine,
Lipsit pe veci de-amicii... ipocriţi!

poezie de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În univers poetic

sufletul meu vastă lume în lume
cu naturi sublime care îmi vorbesc
cu splendori de viaţă adunate-n albume
cu prieteni care-mi amintesc să iubesc.

mă extind spre stele cu emoţii ardente
lumini diamantine se aşează pe tâmple
răstoarnă în mine supreme sentimente
în destinul meu minuni să se întâmple.

ador eliberarea de tragice furtuni
vorbind cu vântul doar lacrimi să usuce
cu poeţii iubirii să fac comuniuni
cu sfinţi să mă îndrume la orice răscruce.

în sufletul meu nu e loc de genuni
un univers poetic cu versuri mă seduce.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ilustraţii sublime

fiecare gând e-o treaptă către Univers
tapetată cu crini, căptuşită cu vers
locul unde am ajuns e plin de îngeri
unde nu sunt vaiete nici plângeri.

în aura pământului e o hora de stele
se soarbe lumină să între sub piele
luceferii împart elixirul gustos
pe-o rază solară mă aşteaptă Cristos.

e linişte şi pace în fiecare sferă
divină armonie la început de eră
raiul s-a extins în cosmosul sacru
unde nu ajunge nici un simulacru.

un cvartet de viori răsună la răscruce
visul de înălţare îl simt mă seduce.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pagina filozofală

amintiri mă însoţesc freamătă în lumină
stelele tremură sus pe bolta cerească
când natura geme, suferă, suspină
extinsă în adâncuri de genă omenească.

urc falnica Golgotă am ajuns la răscruce
acolo e mântuitorul... lacrima de lumină
păcatul metafizic l-a răstignit pe cruce
căci nu e om pe lume să nu aibă vină.

spaime dilată timpul cuibărit în suflet
mi-e greu să fiu atentă la neantul meu
toate oasele mă dor de-atâta umblet
am căutat apropierea de bunul Dumnezeu.

mă pierd în paradox mă regăsesc în sunet
în filozofia vremii mă adâncesc mereu.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drame

bărbaţi dezgoliţi închişi ca-ntr-un cavou
îşi caută la RMN virilitatea
măcar acum în prag de an nou
să nu-şi afle în pumni utilitatea.

sunt femei mutilate, sunt femei ucise
gelozia bărbătească drame produce
legea e prea blândă cu faptele proscrise
iubirea-i blestemată spulberată-n răscruce.

au rămas prunci orfani la Casa de Copii
pământul s-a crispat de atâta durere
geamăt prelung de clopote în episcopii
moartea în fel şi chip vine ca o părere.

bărbaţi nebuni ce cred în utopii
armonia căsniciei o reduc la tăcere.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe ce cărare să alerg

Imi joci in faţa mea destin
Eu te iubesc iar tu mă nclini
Ma faci să cred ca totu i lin
Si anii cu bucurie vor fi plini

Tu râzi cu mine de multe ori
Fericirea pare fară de sfârsit
Eu când iubesc tu mi dai fiori
Te am urmarit si te am slăvit

Soarta mi o împarti în două
Îmi spui pe ce cărare să alerg
La răscruce îmi alegi viaţa nouă
Lacrimile singură să mi le sterg

Eu te iubesc ori ce mi ai destinat
Si cerului îi multumesc frumos
M am ridicat chiar de mai înclinat
Destinule acum nu mai fi mânios

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!