proverbe despre tara

Am vândut limba română

În anul nostru centenar
Ne-am vândut limba la maghiari
Şi va veni o vreme-n sate
Să învăţăm maghiara frate.

În satul nostru românesc,
Mă simt străin şi fără rost,
Mă plimb prin ţara românească,
Harghita, Covasna să-nflorească.

Dar când văd feţele mirate,
Să am un translator... se poate...
Ca eu român în ţara mea
Să nu pot cere o cafea...

Nu vreau să-nvăţ limba maghiară...
Doamne mă simt străin în ţară...

poezie de Marian Bărăscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O fetiţă cânta în corul bisericii

O fetiţă cânta în corul bisericii
Despre toţi oamenii trudiţi dintr-o ţară străină, păgână,
Despre toate navele risipite pe-oceanele lumii,
Despre toţi cei care-au uitat de bucuriile aflate la-îndemână.

Vocea ei se înălţa tot mai sus, tot mai sus, spre turn,
O rază i-a căzut pe umărul de-o albeaţă divină.
Din întuneric toţi credincioşii priveau şi-ascultau
Rochia aceea albă cântând în lumină.

Şi toţi chiar credeau că,-n sfârşit, sosea bucuria,
Că toate navele-au ajuns tefere-n port,
Că-n nişte ţări îndepărtate şi străine toţi oamenii trudiţi
Au găsit un mângâitor, o viaţă oferind puţin confort.

Glasul era atât de dulce, raza soarelui atât de subţire...
Iar chiar acolo, acolo lângă Sfânta Poartă
Care cunoaşte toate misterele, un copil plângea
Pentru cei plecaţi, care nu se vor mai întoarce niciodată.

poezie clasică de Aleksandr Blok, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Săraca mea ţară bogată
De mulţi... prea mulţi... ai fost prădată
Se zvârcolesc în morminte morţii
Te laşi prădată de toţi hoţii.

Române tu... din neam străbun
Cum poţi ca să mai rabzi acum
Să vezi copii cum îţi pleacă
Slugi la străini... fără de soartă.

Ajunge... atâta minciună
Românii iarăşi se adună
Vrem să trăim în ţara noastră
Să muncim glia strămoşească.

Se schimbă mereu prim miniştrii
Iar noi ne amăgim... ca proştii
Promit salarii..... pensii mărite
Dar la raft... toate-s iar scumpite.

[...] Citeşte tot

poezie de Mirela Tufişi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rezident în ţara cuvintelor

Rezident în ţara cuvintelor
ţara care m-a adoptat
şi totuşi
arhanghelii
ori demonii ce mă locuiesc
se simt uneori precum imigranţi ilegali
dar unde să fug
unde să mă ascund
autoexilat din patria mumă
ţara în care nu se mai produc tunuri
dar se dau tunuri la tot pasul
unde cerneala se uscă în uitare
pe pagini de carte
legate nu cu aţă ori cu clei
ci cu zale
unde să fug
unde să mă ascund
dacă nu acolo unde călimara cu cerneală
e bolul în care
cei închişi pe viaţă

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Rentea
Adăugat de capra vecinului
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţara mea

Doamne, când m-ai întrebat dacă te iubesc,
Ţi-am răspuns privind peste Carpaţi,
La coloana Infinitului.
Am intrat pe Poarta Sărutului,

Şi mai apoi stat la Masa Tăcerii,
Gândindu-mă la Pasărea Măiastră
Ce de zor îmi cântă despre şapte vai şi-o vale adâncă,
Şi am bătut şi Ciuleandra pe loc...

Auzindu-mă suspinând, codrii de aramă
Freamătă a istorie, a viaţă, a iubire, a jale şi dor,
Şi mă duc printre ei spre apa vie...
Ce izvorăşte-ncet din inima munţilor.

Sufletul meu eşti tu,
Ţară frumoasă cu oameni bogaţi,
Cu moldoveni şi munteni,
Cu ardeleni şi dobrogeni, cu toţii fraţi.

[...] Citeşte tot

poezie de Florin Mihai Gebescu (10 ianuarie 2019)
Adăugat de Florin Mihai Gebescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alfonso Churchill

Râdeau de mine numindu-mă ‘Profesorul Moon",
Pe când eram un copil în Spoon River, născut cu setea
De a cunoaşte stelele.
Mă luau în râs cand le vorbeam despre munţii selenari,
Despre căldura extremă şi despre frig,
Şi despre văile de abanos sau vârfurile argintii,
Despre Spica de la quadrilioane de ani depărtare
Sau despre puţinătatea omului.
Dar acum, când cavoul meu este onorat, prieteni,
Lăsaţi onoarea să fie nu pentru că am predat
Astronomia la Knox College,
Ci mai degrabă pentru aceasta: folosindu-mă de stele
Am predicat despre măreţia omului,
Care nu e doar o parte neînsemnată din natura lucrurilor,
Între distanţa dintre Spica şi Spiral Nebulae;
Nici parte fără importanţă din întrebarea
Privitoare la ce însemnă dramă.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Românie, ţara mea

Ţară, ţărişoara mea!
Rai, cu inimă de stea!
(Alba Carolina)
Sfântă îţi este inima!
Binecuvântat pământul,
Bogăţiile, neamul si gândul.

Munţi cu aur din vechime,
Păduri verzi, blânde coline,
Câmpii înflorite în soare,
Grane coapte, maci în floare,
Ape cu voci cristaline
Si ochi de margaritare,
În adâncuri, aur negru, preţios,
Doar comori, cu sfânt folos.

Ţară, ţărişoara mea!
Rai, cu inimă de stea!
Largă îţi este inima!
Cu români frumoşi în ea,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (21 octombrie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără titlu

Frunzele care cad spun poeme
despre dragoste şi disperare,
despre pustiu şi moarte
şi curgerea lor, când roşie şi caldă, când
galben-întristătoare,
ploaie de lacrimi friabile şi putrezinde,
tânguire…
Frunzele care cad murmură poeme
despre răspântii şi destinaţii îndepărtate!

poezie de Ioan Jorz
Adăugat de Ioan Jorz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alte detalii despre ţara mea

Acolo
unde iarba se ridică după pasul meu,
unde izvorul mă satură de lume devenind însetat de veşnicie;
unde gardul stânelor este doar un portativ,
pentru fluierul păstorului,
unde norii se grăbesc parcă spre tărâmul promis,
unde cântul lebedei e o psaltică odă către creator,
unde toată suflarea se închină şi-i ridică slavă Lui,
aici
psalmul este parte dintr-o poezie tămâiată,
pământul este brăzdat de paşii străbunilor mei,
pereţii mănăstirilor sînt din rugăciuni întărite
iar vânturile şuieră o litanie învechită.
Aici
Cerurile spun slava lui Dumnezeu
şi întinderea lor vesteşte
lucrarea mâinilor Lui!
Aici!
Chiar aici
este ţara mea!

poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blocul

Motto: Şase partide şi asociaţii unioniste au creat blocul "Unirea"

cinci partide s-au unit
ş-au format un bloc
cinci oleacă s-au gândit
şi mai stau pe loc

două merg din capul lor
două- din străin
unu sare -ntr-un picior
(altu-i în Dorin)*

două taie-n parlament
frunzele la câini
două s-au spălat latent
(proastele ) pe mâini

iar în rest- aceiaşi cloacă
şi megapartid
de la Sandu la Chirtoacă

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (4 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!