prim�vara �i biserica

Reţetă

1. Viaţa mea e-o îngheţată
Cu pepene galben şi-alune,
Scăldată în ciocolată,
Cu topping de mure şi prune...
2. Viaţa mea e o salată
Ce-n zile, ani, se pierde;
Cu roşii dulci ornată,
Şi plâns de ceapă verde.
3. Viaţa mea e-un măr de vară
Dulce – acrişor,
Uitat de sori în seară,
În zi ferit de nor...
4. Viaţa mea e un ghiveci
De sosuri şi legume,
Ornată cu ciuperci
Şi sarea de pe lume...
5. Viaţa mea-i sirop de brad
Păzit de boli, răceală
Cam dulce, aromat,
Dar bun un strop pe seară.

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Chişcari (7 iulie 2009)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lache Diaconescu şi Mache Preotescu sunt impiegaţi în aceeaşi mare administraţie şi totodată sunt foarte buni prieteni. Pe lângă acestea, Mache s-a logodit zilele trecute cu sora d-nei Diaconescu, d-ra Cecilia Pavugadi, care-şi termină la vară cursul de piano la conservator. Colegi, prieteni şi cumnaţi... În această întreită calitate, cei doi camarazi ies de la cancelaria lor la şase ore seara şi, sub aceeaşi umbrelă, pornesc pe Calea Victoriei la vale, să se abată pe la o băcănie; trebuie să târguiască nişte mezeluri pentru masă — Mache va prânzi la Diaconescu împreună cu d-ra Cecilia.

începutul de la O lacună de Ion Luca Caragiale (1900)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două mere ...

Două mere-ntr-o livadă
De abia pot să se vadă.
Unul şade către soare
Rumen, ca o fată mare.
Unul mai la umbră şade,
Crezând că aşa nu cade.
Şi încep cam fără vlagă,
Mai pe bune, mai în şagă,
Să se certe, să se-mpungă,
Cât a fost vara de lungă.
Până-n coş să le culeagă,
Jurai că sunt într-o doagă.
O mlădiţă, ca iscoadă,
Asculta a lor tiradă,
Mirată peste măsură
Cum dau merele din gură.
Şi din sfadă-n altă sfadă
S-a ajuns la busculadă
Toamna, când grăbit, ţăranul,
Le-a scuturat cu toptanul.

[...] Citeşte tot

fabulă de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E toamnă iar….

E toamnă iar, în deal şi în zăvoi,
E toamnă şi în depărtarea dintre noi,
Parcă e trist în tot si-n toate,
Chiar şi în distanţa care ne desparte.

E toamnă în gânduri si-n multe cuvinte,
Te simt străin şi, nu eşti ca-nainte.
In şoapta ta, de ieri, de azi şi poate cea de mâine
Nu simt o mângâiere, aroma cea de pâine.

Dar nu-i nimic, căci vine primăvara,
Cu florile de mai, apoi vine şi vara,
Când vei dorii să-ţi cauţi a Ta “Doamnă”.
Eu o să-ţi spun: Aşteaptă altă toamnă.

Să fie veşnic primăvară în sufletele voastre, dragi prieteni, chiar dacă unii mă blamaţi.

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primul clopoţel

Clopoţelul sună iară,
După-ndelungata vară,
Pe copii la şcoala-i cheamă.
Haideţi, nu vă fie teamă!

Azi, vacanţa s-a sfârşit,
Vă urează "Bun venit!"
Doamna voastră, învăţătoare,
Ca o mamă iubitoare.

Ea, pe toţi, o să vă-nveţe,
Lucruri bune şi măreţe,
Să scrieţi şi să citiţi,
Repede să socotiţi.

Sport, desen, caligrafie,
Algebră şi geografie,
Le veţi învăţa pe toate -
Muzică, română, mate.

[...] Citeşte tot

poezie pentru copii de Simona Epure
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duminică dimineaţă - II

De ce ar trebui să fie reverenţioasă în faţa morţii?
Ce fel de divinitate este aceea care se dezvăluie
Doar în umbre mute sau în vis?
N-ar trebui să se bucure de mângâierea soarelui,
De aroma fructelor, de aripile strălucitoare ale păsărilor
Sau de balsamuri şi de frumuseţea pământului,
Lucruri care au cel puţin acelaşi fermec ca visele despre paradis?
Divinitatea trebuie să trăiască în interiorul ei însăşi:
Vehemenţele ploii, atitudinile ninsorii;
Suferinţa singurătăţii sau entuziasmul de neînvins
Când pădurile dau în floare; sentimentele
Răvăşite pe drumuri ude în nopţile de toamnă;
Toate bucuriile şi toate durerile, amintirea
Unei ramuri verzi – vara şi a unei crengi în iarnă.
Acestea sunt măsurile destinate sufletului ei.

poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata: E oribil acolo! Aici... e de-a dreptul elegant! Nu sunt făcută să rezist unei asemenea călduri! E prima mea vară în New York şi pur şi simplu mă omoară! Ştii ce-am încercat să fac ieri? Să dorm în cadă. Să stau acolo întinsă, cu apa până la gât... Dar era ceva în neregulă cu robinetul, tot picura şi mă ţinea trează. Aşa că ştii ce-am făcut? Mi-am băgat degetul mare de la picior în el. Doar că a rămas blocat acolo şi nu reuşeam să-l scot. Dar, slavă Domnului, era un telefon în baie şi i-am putut telefona instalatorului. A fost foarte drăguţ deşi era dumincă. I-am explicat ce s-a întâmplat şi a venit într-un suflet. Oricum... a fost cam jenant. Muream de ruşine. Un instalator complet străin şi eu cu unghiile nefăcute.

replică din filmul artistic Şapte ani de căsnicie, după George Axelrod (3 iunie 1955)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie

O, vechi şi dragi bucătării de vară,
Simt iar în gură gust suav de-amiază
Şi în tristeţea care mă-nconjoară
Din nou copilăria mea visează:
Ienibahar, piper prăjit pe plită,
Peşti groşi ce-au adormit în sos cu lapte,
Curcani păstraţi în zeama lor o noapte
Spre o delicateţe infinită,
Ciuperci cât canapeaua, în dantele,
Icre cu bob bălos ce ochiu-şi cască,
Aluaturi tapisate, crescând grele
Într-o dobitocie îngerească,
Moi miezuri de ficaţi în butoiaşe
De ou de melc, înlăcrămate dulce,
Mujdeiuri ireale, şunci gingaşe
Când sufletu-n muştar vrea să se culce,
Şi-n ceainice vădindu-şi eminenţa
Prin fast de irizări şi toarte fine
Ceaiuri scăzute până la esenţa
Trandafirie-a lucrului în sine!

poezie de Emil Brumaru din Versuri (1970)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boris (lângă Napoleon, care zace inconştient pe podea): Dacă nu îl omor, va porni războaie în toată Europa. Dar crima... cea mai odioasă dintre toate nelegiuirile. Ce ar spune Socrate acum? Toţi grecii ăia erau homosexuali... cred că dădeau nişte petreceri... Pun pariu că vara închiriau o casă împreună în Creta. A: Socrate e om. B: Toţi oamenii sunt muritori. C: Toţi oamenii sunt Socrate. Asta înseamnă că toţi oamenii sunt homosexuali. Eh, eu nu. M-au fluierat doar o dată nişte cazaci... Unii oameni sunt heterosexuali, alţii sunt bisexuali, iar câţiva nu se gândesc deloc la sex. Ăştia din urmă se fac avocaţi.

replici din filmul artistic Dragoste şi moarte, scenariu de Woody Allen (10 iunie 1975)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

1 April... parlamentar

Aşteptăm cu mic, cu mare,
Un întâi april banal,
Cum, la noi, nimic nu pare
Că ar fi paranormal;

De vr'un an, de astă vară,
Tot lovind cu stângu-n drept,
Furăm zilnic traşi pe sfoară,
Când nu furăm traşi în piept,

Bărbi, iordane prin ziare,
Tromboneli pe la tevé,
Ne-au mâncat la fiecare
Nervii, dar şi zilele,

Fără să mai socotesc,
Şase sute,-s multicei,
La un prânz numai, halesc
Două vaci şi trei purcei,

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!