Toate rezultatele despre pictat, pagina 17
A ucis
A ucis o găină, pentru că făcea ouă,
Cu sângele ei a pictat un tablou,
A pus un pește de baltă
Să danseze în "Giselle",
La luat pe Dumnezeu
și l-a dus la o casă de randevu.
Tablourile lui se vindeau
Ca pânea caldă,
Nimeni nu știa
Că artistul murise
Cu o sută de ani înainte,
Dar cineva schimbase semnătura.
Deschid fereastra de la etajul șapte,
Simt nevoia irezistibilă să zbor,
Aș dori să planez peste oraș,
Să nu mai revin la etajul șapte,
Există ceva mai banal
Decât cifra șapte?
Nu vorbesc despre simbol,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Etern sacrificiu
Mi-am pus în gând ce-aș vrea în pat, la masă
Și-am condamnat deja, în avansul morții;
O rupere de rădăcină, o sacrificare sorții
Și altuia i-am luat ce-avea... frumoasă.
Orice decis de-un vrut, de-un pas, e o sentință
În lumea nașterii precare; e un fir
De pensulă-n tabloul firilor, pictat dorință...
La rându-i se trecând ca o privire de-un Zefir.
Ce ideal ar fi ca-n egoista hotărâre
Pentru volupt sau doar un minim de peren
Reflecția să treacă dincolo de aparent; că o omorâre
E-n spatele la tot... Doar un sacrificat etern!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 martie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La expoziția Paris-Moscova, cutremurare în fața portretului, pictat de Ilia Repin, al lui Remizov tânăr. Când l-am cunoscut, Remizov avea optzeci și șase de ani; locuia într-un apartament aproape gol, râvnit, pentru fiica ei, de portăreasa care uneltea să-l evacueze, sub pretext că locul e un focar de infecție, un cuib de șobolani. Iată unde ajunsese omul pe care Pasternak îl socotea drept cel mai mare stilist rus. Contrastul dintre bătrânul hârbuit, jalnic, uitat de toți și imaginea tânărului srălucitor pe care o aveam sub ochi mi-a tăiat orice poftă de a mai vizita și restul expoziției.
Emil Cioran în Mărturisiri și anateme
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Caiete 1957-1972" de Emil Cioran este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la Suspin
Ascultă-mi suspinul
cresc în febră
ploaia nu se mai oprește
Carnea ta aduce viață
îți sorb respirația
sângele-mi scurge timpul
nu voi mai fi niciodată curat
Mi-ai hrănit trupul prin vene
viața prin șuvoaie
moartea este cine vrei tu
lasă-mă să intru
lumina se va stinge
doar când lacrimile tale
își vor revărsa preaplinul
Totul este pictat în rece
acum nu sunt deloc aici
iar când noaptea-mi va-nchide ochii
[...] Citește tot
poezie de Lucian Domșa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflet la ofertă 5 - dependență
Sufletul meu
nu-mi aparține...
Este al celor ce-mi sunteți
aproape.
Trăiește prin voi,
primește lumină
din ochii voștri,
căldura îmbrățișărilor
și sărutul buzelor.
Este conectat și dependent
pentru totdeauna
la viața și dragostea voastră.
Cred că are culorile curcubeului,
pentru ca v-ați pictat pe el
trăirile.
Poartă în el bucurie
și tristetețe,
liniști și neliniști.
Precum anotimpurile
trece înflorind
[...] Citește tot
poezie de Angelina Nădejde (25 noiembrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 3 comentarii până acum.Freamăt solar
lutul patriei cântă în dulcele grai
capătă sublime forme pe roata de olar
oriunde îndrept ochii mă simt ca în rai
lumini mă-mbrățișează cu freamăt solar.
pe alei de vis întâlnesc fericirea
miresme mă învăluie purtate de vânt
raze de iubire își ning strălucirea
în inimă în suflet în sacru cuvânt.
călătoresc cu gândul între munte și mare
un izvor năvalnic murmură în mine
către mii de splendori am zilnic chemare
adun în palme rouă nectar din stamine.
destinul meu triumfă e demn de afirmare
în univers poetic pictat pe etamine.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Seara
Când seara tăcerea-și revarsă
Privesc amuțit în amurg
Cum încă o noapte se lasă
Și zilele mele se scurg.
Frumoasa-nserare mă-mbie
Cu-apusul pictat violet,
Iar moartea așteaptă să vie
Ce joacă prin umbre balet.
Ce limpede este tăcerea
De parc-ar transmite în gând,
Că tâlcu-i cel simplu-ar fi vrerea
Ca eu să ajung în pământ.
Rămâne-o-ntrebare dedusă
De toți cei ce vor a trăi:
Cum, Doamne, e viața supusă
Doar morții ce-i place-a sorti?
[...] Citește tot
poezie de George Ciprian Bălan din revista Luceafărul de seară Botoșani (19 ianuarie 2015)
Adăugat de George Ciprian Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amfitrioana
intrați-mi în suflet sunt o amfitrioană
sunt copleșită câtă lume încape
pe fiece perete zâmbește o icoană
poeți și filozofi să-mi fiți aproape.
închiriați-mi inima ca un hotel
dar nu-mi răvășiți mândrie de versuri
culori din curcubeu au pictat un pastel
ploi mistificate au spălat eresuri.
nu-mi călcați peste inimă cu bocanci
mă doare să simt negre ostilități
am stat mereu departe de saltimbanci
de stafiile nopților bântuind prin libertăți.
gândirea savuroasă o pun pe tavă
lângă florile iubirii sinceră, suavă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Altfel
altfel a venit culoarea zilei
din cercul înghițit de șarpe,
nunta chimică și-a transferat elixirul pe inima lucrurilor,
fețele realului s-au zbuciumat
și doar una absentă din cărțile vechi
a dăruit puterea de a fi în ochiul căzut
printre pașii de îngeri.
seara întârziată a îndesat verdele pădurii
în spațiile închise aflate-n surpare.
am ascuns mâinile la spate când a trecut răcoarea
peste arsura cu doldora de săgeți.
copacii au făcut zid,
hotelurile albe s-au clătinat ca o părere
și-n locul pictat de natură, deodată nu mai eram.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chemarea inimii
Te voi iubi în mugurii sălbatici,
Când pleoapa dimineții se desface,
Iar tu-i privești cu ochii enigmatici
Care vorbesc, chiar dacă gura tace
Am să te simt în adieri de lună,
Ce își strecoară printre ramuri raza,
De parcă își dorește să îmi spună,
Că blânda ei lumină ne e paza
Te-mbrățișez în susur de izvoare,
Acolo unde curge fericirea,
În mijloc de albastru, într-o zare,
Ce a pictat în curcubeu iubirea
Am să-ți sărut pe chip tot ce e vreme,
Să înțelegi cum inima îmi bate,
Când ritmul ei încearcă să te cheme,
În clipe-n care mi-ești mult prea departe
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!