morminte

Timpul ne moare în cuvânt

gura mea păianjen însetat de soare
prizonieră a tentaculelor tale
câmpia cu maci de foc se rotea
iubite, între delir şi uitare
asfinţiturile ne fug din gânduri
păsări roşii unduind printre rânduri
şarpele cu limba a murdărit
vitraliile din catedralele gotice
destine pe muchie de cuţit
orele defilează cu steaguri demonice
trupurile noastre - morminte de lut-
timpul ne moare în cuvânt.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasărea căzătoare

Trecea moartea pe cer îmbrăcată într-o
pasăre căzătoare.
Urlau frunzele în copacii din sobă.
Ea tuşea în grădină vlăstare de vâsc.
Pe drum
se trasau gropi
în formă de case
în case se trasau paturi
în formă de oase
în oase
se trasau dimineţi.
Câinii se înjunghiau între ei cu pisici.
Moartea lătra.
Toţi lătram.
Mama scoatea din fântână morminte.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urcuş

Pe cât de neschimbată ai rămas,
Pe-atât sunt eu schimbat de vreme...
Tu urci colina cu acelaşi pas,
Eu mai anevoios şi mai alene.

Şi totuşi mergem amândoi-nainte
Mânaţi de-aceeaşi unică dorinţă,
Eu nevoit să calc peste morminte,
Tu ocolindu-le cu uşurinţă...

Acesta-i drumul nostru; drum de coastă,
Întortocheat şi greu. Dar sus pe culme,
Acolo unde panorama-i vastă,
Şi unde, printre stânci, bătrânul ulm e,

Acolo cel ce-ajunge dintre noi
Nu va privi zadarnic înapoi...

poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sinistrul din suflete

Craniile zornăie ca nişte monezi,
Lovindu-şi gândurile nerostite şi triste,
Mărşăluiesc printre morminte şi cruci,
Purtând umbre stranii de speranţi şi vise.
Se sting lumânările... Pe rug şi altar
Doar umbre de cranii – stihii adormite în raclă,
Aşteaptă-n tăcere,-n zadar,
Veşnicia să treacă,
Cu alte veşnicii să-şi cunune uitarea,
Să-şi spele tăcerea în zare,
Să nu mai erupă coşmar,
Să nu mai audă "se moare!"...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul XV

O, darnică, tu, gură de cişmea
grai de cleştar unic, neprihănit,
naintea curgătoarei feţe-în gâlgâit,
marmoreană mască! Apa-şi ia

izvoru-în fund de apeduct. Sus, calcă
din Apenini, costişele morminte
purtând cu dânsa spusele cuvinte
prelinse-în vreme pe-nnegrita falcă.

Şi ca-într-o cupă le rostogoleşte
în leneşa ureche adormită;
urechii-marmore în veci grăieşte:

urechea gliei! Doar ei hărăzită
îi este şoapta. Un ulcior de-împingi,
rostita clipocire parcă-o stingi!

poezie de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea a doua, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul spălat

Spală-te îngere cu leşie!
Spală-te de aripile arse şi nedormite
şi de puful de păpădie
în care au suflat buruienile pe morminte.
Te latră câinii
la intrarea în icoană! Ai miros
de dus pe dealuri
ţi-a intrat în ochi o geană
şi îi vezi nişte balauri... Tot te latră!
Spală-ţi chipul cu chipul tău
Du roşul din curcubeu la ouat
Spală-te îngere de leşie
căci rău cu rău
spală binele de păcat...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Întâi Decembrie

Încununează-te cu flori, frumoasă ţară,
Şi-nveşmântează-te în mândrul tricolor,
Astăzi e ziua ta, cu marşuri şi fanfară,
Şi-a celor ce te-au apărat cu pieptul lor.

E ziua sfântă a binecuvântării tale,
Când buciumul doineşte-n faţa stânii,
Iar la Oituz, la monument, în vale,
Descoperiţi, îngenunchează toţi românii.

E ziua ta, e zi de sărbătoare-n care,
Bunici cu răni spun pruncilor poveşti,
Despre eroi ce au căzut spre înălţare,
Despre morminte ce plâng la Mărăşeşti.

poezie de Paul Aelenei din Marea Unire Culturală (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă închin

Mă închin celui
Ce a smuls poarta
Limbii române
Din sârma ghimpată
A răsăritului.

Mă închin celui
Ce a pus oasele
În formă de cruce
La biserica
Construită peste
Moşia de morminte.

Mă închin celui
Ce-a ştiut să limpezească
Izvorul lacrimii
Cu bucuria
De-a uni fraţii
În furtuna sângelui
Limbii române.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă sperie o vorbă din Luca: "Vai de voi cărturari şi farisei făţarnici. Pentru că voi sunteţi ca mormintele, care nu se văd şi peste care oamenii umblă fără să ştie". Căci mă gândesc că tocmai asta vor cărturarii şi fariseii: să existe ei. Şi când sunt în morminte, să fie mormintele lor. Ce durere mai mare decât să fie mormintele neştiute despre care vorbeşte Luca? Călcăm poate, la tot pasul, peste mormântul neştiut al fratelui risipitor.

Constantin Noica în Jurnal filozofic
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dulci boabe litere

Se apropie-nceputul scufundării,
Alunec pe versantul neputinţei
Unde nomazii stau la pândă
Să sfâşie din sângele dorinţei.

E vremea-nceperii minunii
De-a preveni morţi intuite
Unde adâncurile zdrobesc
Stăpânitorii de morminte.

Puterea rugăciunii zilnic
Aşteaptă temătoare fumul
De trecerea neliniştită
De-a nimici în magmă drumul.

Se apropie-nceputul care
Purifica-va împletitura
De-a măcina în biblioteci
Dulci boabe litere, cultura!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!