mananca

Ruga piţigoiului

Ţâţândei, a venit iarna
Dar mai e pân' la Crăciun,
Când tot omul taie porcul
Şi mănâncă ce e bun.

Aştept şunca aburindă,
Să gust şi eu din ea
Atârnată sus la grindă
Asta e plăcerea mea.

Fraţii mei sunt pe drum
S-adune ce se găseşte
Pe viscolul ăsta nebun
Şi zăpada o troieneşte.

Ciocârlanii afurisiţi
Îi alungă pe cărare,
Îi ceartă şi îi gonesc
Când au ceva de mâncare.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Matei din Clepsidra vieţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică la replica replicii, la replică, la...

Ai înţeles aiurea, parola-i de la poartă.
Nu-i nicio stratagemă, şi-n cont chiar nu am bani,
Că-mi e de-o vreme-ncoace, cum ştii, purceaua moartă
Şi nu mai am nici cloşcă şi nu mai am fazani.

Degeaba strigi la lună, cu urlet de jivină,
Dobânzile nu intră, când nu mai e nimic.
Amorul nu renaşte când porţi atâta vină
Şi mă tratezi, iubite, ca pe un inamic.

De mai dansez prin casă şi la lumina lunii,
Mă cred o Cosânzeană venită din poveşti,
Eu n-o fac pentru tine, ci mi-au cerut nebunii
Să mă prefac în ielă, ca să înnebuneşti.

Şi cheia ce-ai văzut-o, tronând pe noptieră,
E cheia de la uşă, visezi ca de-obicei.
Vrei şi fripturi, bag seama, dar ai pe-o fructieră
Umor şi epigrame. Mănâncă, câte vrei!

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hoţul de uşi

1985
În jurul Cinematografului sute de case evreieşti
sunt puse la pământ de un buldozer.
Nu se grăbeşte
Azi face treabă
O săptămână e plecat la tovarăşul
să lucreze la partid
E frig!
Parcă sunt albine care te înţeapă
cu ger.
Am pus filmul în aparat
Lumea în sală mănâncă seminţe
Lampa îmi arată că o oră pot chiuli
În ziarul "Scânteia" mai am doi usturoi
cu slănină!
E decembrie!
Nu mai am lemne pentru sobă
O fi dărâmat ceva la evreu?
Ies afară printre casele lor
Sunt părăsite

[...] Citeşte tot

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbeşte cerşetorul (Ce mi-a spus Luna)

Vino, gustă din pâinea trândăviei,
Aşează-te lângă izvorul cu unde cristaline:
Câteva flori vor fi străjerii tăi,
Câteva păsări vor cânta pentru tine.

Vino, mănâncă pâinea de care nimeni
n-a mai avut parte de ani mulţi, cincizeci:
Oamenii se grăbesc, n-au niciun dor
Şi n-au nici lacrimi pe obraji, ochii lor sunt reci:

Ei se grăbesc, aşa că n-au nicio iubire:
Nu pot blestema, nici râde stând la lafuri –
Le mor inimile de când sunt tineri
Făr-a avea morminte sau epitafuri.

Pâinea mea i-ar scuti de multe griji,
N-ar mai trebui-n ore timpul să exprime–
Pleoapele le-ar fi zbor somnoros de fluturi,
Iar fanteziile pline de melodii şi rime:

[...] Citeşte tot

poezie de Vachel Lindsay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un bărbat adevărat regulează o femeie şi apoi, dacă simte nevoia de mai multă iubire, se masturbează...

gagiu'-i un bufon
cu cap şi trup
de babuin
el îşi violează prada
şi-n vreme ce-i mănâncă puii
defechează-n propria-i casă
rămăşiţe de cultură şi de trupuri civilizate

cască o gură enormă
şi-i atât de plin de respiraţie puturoasă
încât trebuie să facă gargară
cu vomă şi cu alcool
pentru a elibera miasmele grele ale
existenţei lui jalnice
el habar n-are că
este un bufon
cu suflet de puşlama

răutatea nu are adversar
în inima lui primitivă

[...] Citeşte tot

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vara în capitală

Au plecat bucureştenii toţi la băi
Şi cu Vara n-au rămas în capitală
Decât morţii şi gardiştii...
Iar pe străzile pustii şi prin odăi -
Praful ce se-ngroaşă zilnic,
Şi-n covoare -
Moliile cu prezenţa lor fatală
Şi cu veşnica lor poftă de mâncare...
De urât că n-are ce să vadă
În monumentala noastră capitală,
Vara umblă toată ziua-n pielea goală
Prin apartamente-nchise

Şi pe stradă -
De la Parcul Carol la Şosea
Şi de la Şosea la Cotroceni,
Însoţită de o droaie de ţigani
Şi de olteni,
Care vând cireşi, rahat şi limonadă
Şi-o poftesc să cumpere şi ea...

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Minulescu din Strofe pentru cele patru anotimpuri (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efecte secundare

trupul meu e un adăpost pentru săraci
unde se mănâncă şi se bea puţin
uneori e mult întuneric şi se întâmplă
în dimineţile în care intuiesc
existenţa unor sentimente intermediare

deşi nici nu ştiu cât de mult contează

ambuteiajul produce zgomote
un fel de trepidaţii care decantează
sentimentele insalubre
doar atât
cât să pot respira

în toate acele ore
simt o arsură
pare nefiresc

de la o vreme
aerisesc de trei ori pe zi

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fântâna mea de lacrimi...

Fântâna mea de lacrimi e adâncă
Şi disperarea nu-şi mai află hat,
Uitarea, ca o boală, ce suflete mănâncă,
Nu în străini, ci-n neamul meu, a secerat.

Nu ştiu cu ce-alifie sufletul să-ţi vindec,
Cu ce să picur rătăcirii tale ochi,
Rog cerului lumină de descântec,
Ca să desţelenesc al tău deochi.

O piatră grea mi-e a ta nepăsare,
O moarte care-şi sapă-n trupu-ţi loc,
Trezeşte-te, mă doare-atât de tare,
Când te-ndoieşti de marele noroc.

Deschide ochiul îmbibat cu zgură,
Priveşte fratele, trimis de Dumnezeu
Şi pe acel ce secole te-a injectat cu ură
De tot ce-i românesc... şi e al tău!

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un războinic adormit

În aşteptarea următoarei bătălii cu marea
O navă în port este-asemeni unui războinic adormit,
Ieşită în largul oceanului revine la viaţă,
Scoate fum, scrâşneşte şi înfruntă talazuri uriaşe.

Este o casă, este o fortăreaţă, este raiul pentru câţiva oameni,
Un loc unde se munceşte, se mănâncă, se doarme,
Se rememorează întâmplări din trecut,
Se meditează, se fac planuri, se speră.

Mare şi puternică, dacă-ar putea vorbi
Ar povesti despre ţărmuri de la marginea lumii,
Despre oamenii cu care a navigat
Şi care au avut grijă de ea.

Acum, tăcută, stă la dană cu bigile ridicate.
Unii dintre membrii echipajului au părăsit-o
Pentru a uita câteva ore compania camarazilor,
Singurătatea zilelor petrecute pe mare –
Bucuroşi că sunt iarăşi pe uscat,

[...] Citeşte tot

poezie de Charles R. Westover, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Poezie" în canoane contemporane

Îmi epilez cuvintele de frumos
pentru a nu deranja importanţa de a fi prost
a faunei saloanelor urâtului
care are impresia că e...
(habar n-am ce, în afară de ceea ce e)
în grobianismu-i deşănţat
ridicat la rang de moda zilei
să nu-i tulbur autoadmiraţia
cu circuit închis
născută din stimă de sine excerbată
fără acoperire
şi cosmetizată cu disperare
cu praf de apă
pulverizat de ceaţa minţii
şi sărăcia duhului
în dobândirea precarităţii
dubioşeniei hrănite constant
cu inconştienţa
inexistenţei paroxistice
care zace stivuită în baloţi

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!