Poezii despre limba romana, pagina 17
Declarație asupra eternității pe o planetă de grâu
Pe planeta Cioroiași, în sudul salcâmilor țărănești
Tatăl meu
Țăran oboist de mugetul porumbului
Cu acte în regulă dinspre munții Carpați
Se teme să nu cadă bruma
Peste gândurile sale.
Profesorul Florin Vaibăr
Desfrunzit de singurătate
Îi învață pe copii Limba Română
Lângă răsuflarea câmpiei
Între loitrele celor patru anotimpuri.
Pe planeta Cioroiași
Sufletul țăranilor trece printre tarlale
Ca o căruță cu cântece
Și umbra lui Constantin a lu' Antonie
Pare uneori
O adeverință de eternitate.
Pe planeta Cioroiași
Veșnicia are fața brăzdată a mamei
Care mai respiră încă
[...] Citește tot
poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Desculț prin noroi...
Astăzi mergând desculț prin noroi
Îmi dau seama că sunt pe pământ oameni goi,
Dezbrăcați de bun simț, ne-mbrăcați în iubire
Umilind pe cel mic, neatinși de simțire.
Înveliți fastuos în veșminte bogate
Sclipind insolente și neasortate
Ce nu simt și nu știu ce e frica de boli
Și cultivă voit incultura în noi...
Inculți și bolnavi nu stau în spital
Prostia nu doare, nu are final,
Nici leac nu există și nu au scăpare,
Nici o carte deschisă nu-i ridică spre soare...
Își ridică prin gropi statui din orgolii
Și-așteaptă ovații, urale, elogii,
Nu au nici o urmă de respect în cuvinte
Ci au doar un vid în suflet și minte...
[...] Citește tot
poezie de Dan Moraru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să vorbim românește
Cugetarea românească
Are portul românesc:
Nu lăsați dar s-o ciontească
Cei ce limba ni-o pocesc.
Când românul se-ndârjește
Din țărână când mi-l scoți,
El îți toarnă românește
Un blestem de șapte coți,
Când de dragoste s-aprinde
El vorbește lin și blând,
Încât dorul te cuprinde
Dulcea-i vorbă ascultând.
Niciodată altă limbă,
De pre buze românești,
Nu se-ndoaie, nu se schimbă
După gândul ce gândești.
La mânie, la iubire,
[...] Citește tot
poezie clasică de Bogdan Petriceicu Hasdeu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Numele ei în limba maternă, mama
ascultând cum îi bate inima
azi am sărutat-o
pe obraz
locuia într-un timp în care
am locuit și eu pentru o vreme
înainte de a mă reîntoarce
la mine însumi
am strigat-o
în limba maternă
mama mama mama...
m-a privit apoi a ales tăcerea
mi-am pus inima în palme
și i-am dăruit-o ca
pe un mugure de lumină
La mulți ani, mama!
poezie de Teodor Dume din Lacrimi de pe altarul trupului (2018)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre suflet
Mult e dulce și amară
limba ce-o vorbim
nu-i engleză nici maghiară
test despre sublim
Limba ce-o vorbim
Doamne să n-o plângem
nu e doar un schimb
între noi și îngeri
Doamne să nu plângem
nu-i engleză nici maghiară
ca o pâine-o frângem
mult mai dulce și amară
Limba ce-o vorbim
test despre sublim
rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (29 august 2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Limba-de-mare (pește plat, Solea solea)
Cât omul poate să priceapă,
Știam că marea are apă,
Un fund, faleze, țărmuri, plaje
Și minunate peisaje.
Știam că marea are pești
Cu care poți să te hrănești,
Creveți, languste, crabi, homari,
Meduze, stridii, calamari
Și caracatițe-abisale,
Rechini și midii, scoici banale,
Că urlă-atunci când vântu-o "plimbă",
Dar nu știam că are "limbă"...
poezie de George Budoi din Peștii, pescarii și pescuitul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (16 noiembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Limba dulce
Această limbă dulce-n cuvinte
a unui om tăcut de felul lui,
întors de undeva de prin Vaslui
păstrează-n ea ce are în minte.
Trecutul îl ară și-l frământă,
reține ce-i necesar și-ncântă,
repetă ruga ce-o crede sfântă
și cu încredere se avântă.
În echilibru pe puntea-n balans
trece peste hăul lumii în dans,
urâtul vieții și-l uită-n trecut,
face din cuvânt singurul său scut.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Măi, voi tineri și voi frați
Măi, voi tineri și voi frați,
Până când o să mai stați?
Luați arma și porniți
Să scăpăm bieții părinți,
Pe părinți, pe-ai noștri frați,
De dușmanii de antarți.
"Fă-te grec!", ei ne grăiesc,
Mie-mi vine să pleznesc.
Mai bine toți să murim,
Decât greci să devenim!
Unde oare s-a văzut
Să-ți lași limba din trecut,
Limba noastră minunată,
Dată de mamă și tată?
Tot români, tot avdeleați,
Nu se vor nici greci, nici alți!
folclor aromân
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Limba pârlită
cețurile dinspre mare, puțin
temătoare, cu brațele atârnând
cu genunchii de sare
fac pasul spre nisipul din gând: este o
dimineață ca oricare suspin...
alta
totuși ar fi - sau n-ai ști - ziua pe care
unii îndrăgostiți - cum am fi - supuși năuciți
ai furtunii, o așteaptă în visele lor
desenate în clar (?!) de
o lună puțin eclipsată
de spumele sclipitoare-ale cerului
gurii care exclamă: eu astăzi nu pun
limba pârlită pe plajă!
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai stai un ecou
mai stai un adio
un sunet de corn
mai stai o veghere de apus
mai stai cu mine o furtună de oameni
sau de nisip
te așteptam în inima unei insule
necunoscută încă de tine
nedescoperită încă de nebuni
nelocuită de pași
neumblată de scarabei
mai stai o taină de orizont
mai stai o eclipsă de cometă
mai stai un crepuscul
un naufragiu
un miraj
te priveam
prin ocheanul unei corăbii
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!