lanturi

Valuri în cer

Plutesc pe o mare de nori
Ce se n-văluresc în sufletul meu
Transformându-mă într-o fântână
Vie, ce se lasă cucerită
De sentimente stranii, necunoscute.

Munţii plutesc printre nori
Formând lanţuri de veghe,
Pătrunşi de paloşul Luminii
Ce se răzvrăteşte în inima lor
Făcându-i fântâni plutitoare-n nori.

O pală de vânt adie
Şi mişcă munţii din inima mea,
Ce transportă atâta iubire
Pe care oamenii nu o pot crede.

Mări, Soare, munţi, vânturi
Toate se aleargă-n paradis
Spunând cu multă căldură

[...] Citeşte tot

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua învierii credinţei

Semaforizaţi labirintul
Şi cereţi un ghid pentru toţi,
Să ştie copilul şi prinţul,
Că încă e viu printre morţi.
Aduceţi mirosuri mai fine
Şi lanţuri în multe culori,
Ca lumea să spere că-i bine
In viaţa răpusă sub nori.
Luaţi doar nuiele de paie
Cu spicul şi bobul mărunt,
Să facem buchete-n copaie,
Craciunul să zburde prin gând.
Acum, la-nvierea cerută
Şi orbul şi numele mort,
Zâmbeşte, petrece şi uită,
Ca visul deasupra de tort.
Azi, sfânta-nviere ne leagă,
Cu chinga-i de veacuri trăite
Şi nimeni nu şti-va s-aleagă,
O cale făr' de jurăminte.

poezie de Liviu Reti (25 decembrie 2020)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţi atavice

Tristeţi adânci de iarmaroace,
De hăli cu cuşti şi panoramă,
Tristeţi de şubrede barace
Cu-ntortocheate diagrame;

Tristeţi de birturi, cafenele,
De zgomot infernal de cleşte,
De-un vânzător de floricele
Şi-un papagal care ghiceşte;

Tristeţi de după-amiezi cu soare
Cu moleşita lor căldură,
Cu cerşători fără picioare
Ce cântă dureros din gură;

Tristeţi de bărci ce balansează
Caricaturi de-avânt schilod,
Şi de maimuţi ce imitează
Şi râd urâte la norod;

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Demostene Botez
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de dragoste

E atâta ură
Strânsă între noi,
Sunt atâtea ziduri,
Sunt atâtea ploi.

Sunt atâtea visuri
Care ne-au minţit
Şi-o atât de rece
Lamă de cuţit.

Tu mai treci prin rouă,
Eu mai dau prin gropi
Şi-s aceleaşi urme
Sub aceiaşi plopi.

Dar e-atâta ură
Dincolo de drum
Cât s-ajungă toate
Pulbere şi scrum.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de George Ţărnea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe drumuri purtaţi

ciudate alianţe digitale
între cer şi pământ...
la întâlnirea marilor fluvii,
fluturii
scotocesc adâncurile-
prin gări,
ogarii adulmecă
speranţele.

fulguiri
cu nerostite cuvinte,
cenuşa
curajoaselor expediţii,
dusă de vânt-
în eşuate corăbii,
punem la încolţit
indiferenţa.

ninsori crude,
ninsori ale absenţei

[...] Citeşte tot

poezie de Anişoara Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu acela care nădăjduieşte să-şi întărească puterea absolută prin neîndestulătoarele legi ale statului este suveranul cel mai puternic înrobit unuia sau mai multor robi ai săi, cum poate fi el suveran absolut?... În zadar decretează legi noi, proclamă prosperitatea poporului sau proslăveşte înţelepciunea cârmuirii sale. O astfel de situaţie nici nu poate dura mult... La un moment dat, toţi caută să rupă lanţurile nesuferitei robii. Şi atunci ce este statul? Un colos care se menţine prin lanţuri. Lanţurile se rup, colosul se prăbuşeşte şi se năruie de la sine...

Denis Ivanovici Fonvizin în Cugetări asupra legilor obligatorii ale statului
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe cine crezi?

Pe cine crezi că pui în lanţuri,
Pe cine crezi că mergi să vinzi,
Pe cine-l ameninţi cu moartea
Şi casa cui crezi tu c-aprinzi?
A cui credinţă sau iubire
Sau curăţie pângăreşti?
Pe cine-nşeli, pe cine judeci
Pe cine furi şi chinuieşti?

Cui faci tu răul, cui crezi tu oare
Că poţi cum vrei să-i faci un rău?
—O, ţie, numai ţie singur
Căci tot ce faci e doar al tău!

Asupra ta v-antoarce Mâine
Tot răul care-l săvârşeşti
vai, vei vedea cu groază-aceasta
Mult mai curând de cum gândeşti!

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lângă ea nici moartea nu latră

că te consumă încet
ca pe un fruct decojit
îţi adună frica în pachetul de ţigări
şi trage adânc în piept
fum după fum
până când plămânii explodează
şi lătratul ei se înşiră pe podea
ajunge lângă frigider
apoi
blochează uşa de la intrare
în caz că vecinii ar suna la pompieri

lângă ea nici moartea nu latră
că te ţine în lanţuri
ca pe un condamnat
şi braţele învineţite
se amestecă pe podea
cu fumul
din plămânii ei
te consumă încet

[...] Citeşte tot

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu aceeaşi nomenclatură şi acelaşi stupid serviciu de inteligenţă, nu e de mirare că România păşeşte mai departe pe drumul larg deschis de ceauşism. Cu minţile negre de funingine, noii diabolici cretini care conduc Securitatea au orchestrat istorica "apărare Iliescu", cu pitoreşti mineri înarmaţi cu bâte, lanţuri şi pistoale. Rezultatul: miliarde de dolari ajutoare din partea lumii civilizate au fost sistate... Nimeni nu trebuie să ne înveţe pe noi ce să facem. Aceste blestemate vorbe se aud de câte ori protestele lumii întregi ajung la urechile funcţionarului ceauşist, ale idiotului spălat la creier aflat într-o funcţie oarecare în România.

Ioan Petru Culianu în Păcatul împotriva Spiritului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul joc

Lanţuri grele, corodate, ştrangulează omenirea
Un strigăt de disperare curge din amărăciuni
Năvăleşte-apoteotic curmându-le grav venirea
Pruncilor ce-n burta mamei cântă dorul de străbuni.

Se- ncovoaie bumerangul aruncat la voia sorţii
Ce-nfăşoară-n caier aţa dată de la Dumnezeu
Rotocoale ce-nvrăjbesc ultima suflare-a morţii
Fură flacăra speranţei însuşi de la Prometeu.

Pârjolit e ochiul minţii zdrelind orice amintire
Graiul dulce amuţeşte pe buze de ventriloc
Pământul se arcuieşte sufocând dintr-o zvâcnire
Toţi actorii ce-au rostit replica-n ultimul joc.

poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!