imbratisare+virtuala

Marea Îmbrăţişare

Plutim în Dumnezeu –
ca într-un lichid amniotic.

Ne naştem cu picioarele înainte
iar capul se arată mai târziu.

În viu, trăim şi iubim –
mai devreme sau mai sublim.

Nu murim – doar plutim
într-un lichid amniotic.

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ruj

sângele tău este pasăre
cu aripile între două lumi
ia forme şi culori
potrivit intenţiilor
(apropo de pavaje
unui iad prezumtiv
şi de foamea
de o îmbrăţişare -
gestul în sine
nici nu mai contează)
vine Ultima
îşi ţuguie buzele
în oglinda oaselor tale strălucinde
şi se făleşte cu un roşu
impecabil

zborul abia acum
începe

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Natura a dezvăluit un miracol: seninul îşi revarsă preaplinul în petalele elegantelor genţiene care-şi îndreaptă cupele spre înalt, lărgindu-şi eflorescenţa pentru a cuprinde acea trimitere, acea îmbrăţişare a supremului albastru, ele devenind aici, pe pământ, picătura de cer, simbolul purităţii. Era corespondenţa dintre eternitate şi efemerul mereu renăscut

Aurel Neron în Cartea "Ultima escaladă", pagina 234
Adăugat de Aurel Neron,
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lcd

mai nou
dumnezeu umblă
pe facebook se roagă
la slujbă oamenii dau like-uri
pomelnice pentru sănătate şi
se împărtăşesc
unii altora
matinal servind anafură virtuală
pe sticlă pictaţi
icoane vulnerabile
care se fisurează cu fiecare privire critică
şoptit ca sfinţii gândurile se lasă zăpadă
pe care o aşteaptă fiecare
în felul său
cel mai bun prieten deşi
prea obositor cu straiul
fercheş de-ţi ia ochii şi
inima
în oricare clipă te cheamă
vino la mine

[...] Citeşte tot

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Horror

Suntem actorii unui film de groază,
Cu toţii purtând măşti şi speriaţi,
Cu-atenţia in permanenţă trează,
Nici fraţii nu se recunosc de fraţi!

O lume virtuală ne înghite,
Ne zbatem, dar nu supravieţuim
Unii trăiesc din aduceri aminte,
Alţii nu apucăm să mai trăim.

Ne simţim prinşi ca fluturii-ntr-o plasă
De un copil inconştient şi rău,
E închisoare ce era "acasă",
Noian de temeri ne aruncă-n hău.

Trimite, Doamne, Tu, o circulară,
Să interzică molima de tot,
Pentru vecie, fă-o să dispară,
Căci robii Tăi, să-ndure, nu mai pot!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magia de Crăciun

În noaptea ce-a trecut
A luminat mult o stea albastră
Pentru ca să fie pentru noi plăcut
Şi să vedem cerul de la fereastră
Ningea cu fulgi mari în păr,
Iar luminile cerului ne interesau,
Ca să fie de vis, de dor,
Pentru toţi cei ce colindau.
Să nu uităm să dăruim iubire,
Cu iertare, mângâiere, îmbrăţişare şi înţelegere.

poezie de Eugenia Calancea (25 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu un zâmbet

C-un zâmbet şi-o îmbrăţişare
poţi realiza,
o bună comunicare
şi toată lumea-i a ta.
Tot c-un zâmbet poţi vorbi
în tote limbile lumii.
Înţeles de toţi vei fi.
Chiar şi de razele lunii.
Cu un zâmbet poţi transmite
cele mai bune urări,
celor care, pasă-mi-te,
rătăcesc pe lungi cărări.

poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pragul durerii 2

Trec pragul
durerii
în vara asta
PARANOICĂ...
o nouă pagină
voi începe...
fără răni în
suflet
fără să mai
intru cu
capul în perete...
Probabil toată
viaţa mă voi
închide într-o
celulă virtuală...
crispat şi în acelaşi
timp liniştit
în faţa unei
pedepse fără de
sfârşit

[...] Citeşte tot

poezie de Nicholas Lungu‎
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţi-am promis că te voi iubi. Răbdător, blând şi firesc, într-o frântură senină de hazard, cuprinsă în priviri fragede. Mereu nobil, fără clipe rătăcite în amurgul regretelor, fără tăceri umbrite de înţeles şi singurătate. O să ne dezbrace marea învolburată a tainelor şi vidul rece, cu şoapte rostite tardiv, îţi va îmbrăca trupul gol şi dulce într-o lungă îmbrăţişare.

Andreea Palasescu (7 mai 2018)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La cenaclu virtual

versul e icoana pe bolta retinei
jocul luminii ce răsfaţă destinul
lacrima care spală acreala vinei
bucuria zilei spumantă ca vinul.

dau totul din iubire pentru vers
trecutul plin de freamăt intrinsec
cu un poem înving timpul advers
la masa de scris multe ore petrec.

pe reţeaua virtuală stau la cenaclu
magici poeţi sufletul mi-l alină
m-adăpostesc în slove ca-ntr-un habitaclu
cu azurul pe creştet mângâiere calină.

veşnicia mea e versul versatil
încadrat în univers cu elegant stil.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!