Poezii despre eternitate. din, pagina 17
Nu!
nu vrem sa fim un ieri
nu vrem sa fim cârlige agățate de cer
după ce ne-ați aruncat în gol
nu țipați
pământul de jos ne-a îmbrățișat pentru eternitate
nimeni nu va plânge după noi
ei sunt inutilul și nu-nțeleg cuvinte
abandonați lumea care nu vă convine!
apăsați butonul vieții, vindecați-vă cu iubire
nu deschideți dezastre cu destine
a devenit o boală în acest mileniu
libertatea lor
copii nu mai vor să fie
unii au transformat răul în bine
o bombă cu întârziere
răsare și nu va mai fi niciun mâine
iubiți-vă în fiecare zi ținându-vă de mână
nu vă abandonați singuri
poezie de Viorel Muha (septembrie 2017)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simfonia literelor
privesc dansul rimelor împerecheate
literele colorează o albă foaie
cerneala se așterne ca o ploaie
poemul se naște în sfere minunate.
armonii de gânduri cerul îl brăzdează
lumini mângâie tâmplele argintate
pe bolta universului pentru eternitate
simfonia literelor se interpretează.
cuvântul se-nveșmânta cu strai nou
pleacă în pelerinaj în Carpații sfinți
transcende sufletul pătrunde-n minți
crestele-s îvăluite în albastru ecou.
deasupra veghea soarelui ca un halou
multicolor sub care viețuim cuminți.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Perpetuum mobile
respir aer dilatat cu miresme de parfum
se umplu plămânii de minuni vibrante
iluzii și regrete se sfârșesc în fum
se prefac în scrum gânduri alarmante.
vreau să las pe pământ frumoasă amprentă
poate o slovă de aur scrisă ca epitaf
veșnicia mea e o stare latentă
pe reflecții în lumină dau autograf.
am scris cărțile vieții zbuciumate
până am să mor nu mă opresc din scris
muza cerne în mine gânduri nestemate
un loc în eternitate îmi este promis.
ecranul minții derulează vise animate
cu toate trăirile mele în Paradis.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rănitul dintre linii
Ce plumb mă leagă de pământ,
Ce greu mi-e trupul și ce frânt,
Ce liniște e-n jur acum
Mi-e viața numai ca un fum.
Îmi cad pe față fulgi de nea
Ca pe un bulgăr de mormânt
Și nu-i nici ploaie, și nici vânt,
Ce rece e pe fața mea.
De unde-n gură-atât cobalt,
Ce mult aș vrea să-mi fie cald,
Să nu se-audă nici un tun,
Ce-nalt e cerul și ce bun.
Toate-s aproape și departe
Și parcă-s legănat de ape,
Cu ochii în eternitate,
Ce stranie singurătate.
Iar ninge tare și mi-e frig,
[...] Citește tot
poezie celebră de Demostene Botez
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O Eternitate împreună
În mintea mea, mereu alergi
Chipul tău e blocat pe retină.
Și brațele tale, ore-ntregi,
Sunt doza mea de heroină.
Te-aș săruta flămând în noapte
Pân-ai rămâne fără răsuflare.
Iar printre sutele de șoapte
Aș lăsa timpul să zboare...
Inima mi-ai răpit fără efort
Acum arde, bate ca nebuna.
La iubirea ce-n piept o port
Martorii sunt stelele și Luna.
Când îmi săruți fruntea, timid,
Știu cât de mult mă iubești.
Plină de emoții, ochii îi închid
Simt că pentru mine trăiești.
poezie de Alina-Georgiana Drosu (20 iulie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cantilenă
Trăindu-și zilele și anii,
Pier prietenii, pe rînd, ca și dușmanii,
La fel, și legea ta nu cruță.
I-ai încărcat de-a valma-ntr-o căruță
Cu calul orb, bolnavi de boala vieții
Și proștii și isteții.
Le-ai dat și-un gust de grea eternitate
Că-au fost ori buni, ori negri de păcate.
La fel, totuna ți-e, și viața și neviața.
Începe noaptea. Unde-i dimineața?
E frig în suflet, sufletu-i sărac
Și nu pot ști cu ce să-l mai îmbrac.
Mi-e mintea înghețată.
Am fost cîndva și n-am fost niciodată?
Măritule, blajinule, tu poți
Să mi-i ucizi în parte, ca eu să-i plîng pe toți.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu o floare roșie în mâinile lui...
E acolo... așteaptă...
Are o floare roșie în mâinile lui,
și un zâmbet șters.
Așteaptă... și el nu înțelege,
pe cea care nu mai vrea să vină.
El nu știe, nu înțelege
că asta-i cea mai bună seară
pentru a-i spune
în întunericul nopții.
S-a terminat ziua,
dar ea n-a venit
pentru că s-a dus...
a devenit mireasă a morții.
În timp ce el așteaptă acolo...
- așteaptă... e trist...
Cu o floare roșie în mâinile sale.
și un cadou - un angajament
pentru eternitate.
poezie de Eugenia Calancea (11 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sânge surd
zaharul nopții interogând surd de sânge
spre tine nu știu pe unde a mai scoate cămașa întrebării
rana venea dedesubt
alcoolul era la juma de preț jumătatea de eternitate
icoana avea chipul întors către asemănarea
celeilalte jumătăți
în jumătatea dinspre tine a gurii mi-am așezat carnea
să o pot striga pe nume de frunză
tu să intri în dărăpănătura aceea, locuindu-te Dumnezeu
în crepuscul de lumânare feroce
ruina să se șteargă la gură de cuvânt
moartea naște
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Rikky
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întrebări fără răspunsuri
sunt mii de întrebări fără răspunsuri
de ce se-ntâmplă-n lume atâtea tragedii?
de ce se ruinează vieți cu neajunsuri?
spitalele-s bolnave, de ce nu sunt remedii?
de ce mor suferinzii în singurătate?
de ce ne pleacă medicii în tări străine?
e trist și Dumnezeu într-o eternitate
înconjurată de deșert și de ruine.
neamul îmbătrânește inundat de probleme
de ce sunt guvernanții așa incompetenți?
conștiința nimicului atrage blesteme
și țara se umple cu delicvenți.
de ce oamenii îndură amar și anateme?
de ce nu-s precum îngerii-n iubire consecvenți?
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Repar cercuri. Într-un
atelier arhaic
pe care Dumnezeu mi l-a
făcut
din chirpici de eternitate
și lumină proiectată
din pălării de floarea-nopții.
Fiecărui cerc rănit de
pătrate,
unghiuri,
dreptunghiuri
și alte cauze care nu înghit
puritatea rotundă a
boabelor de rouă
îi ung articulațiile cu
lapte de capre păscute
în Măiagul Gorjului.
Cînd eram fir de iarbă
răsărit
pe mormîntul moșilor și
[...] Citește tot
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!