Poezii despre dusmani, pagina 17
Dorința mamei
Ce familie frumoasă,
Doi părinți și trei copii.
Împărțeau aceeași casă
Și aceleași bucurii.
Mama le făcea de toate,
Toate poftele din lume;
Iar tăticul grijuliu
Aducea plasele pline.
Anii au trecut in zbor
Iar copiii s-au mărit,
Mama a rămas cu dor
Și tăticul a murit.
Bolnăvioară draga mamă
Lupta cu-ale vieții griji;
Ca o stâncă pe afară,
În suflet cărbuni aprinși.
[...] Citește tot
poezie de Ramona Kovacs (2019)
Adăugat de Ramona Kovacs
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorința mamei
Ce familie frumoasă,
Doi părinți si trei copii.
Împărțeau aceeași casă
Și aceleași bucurii.
Mama le făcea de toate,
Toate poftele din lume;
Iar tăticul grijuliu
Aducea plasele pline.
Anii au trecut în zbor
Iar copiii s-au mărit,
Mama a rămas cu dor
Și tăticul a murit.
Bolnăvioară draga mamă
Lupta cu-ale vieții griji;
Ca o stâncă pe afară,
În suflet cărbuni aprinși.
[...] Citește tot
poezie de Ramona Kovacs
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Conducător este acela care...
Conducător este acela care
în luptă nu a cedat.
Cel care a sădit o floare
când biruință a aflat.
Conducător este acela care
a stat de strajă neclintit.
Țării a adus onoare,
când pe dușmani i-a biruit.
Conducător este acela care
neobosit a căutat,
Soluții pentru salvare,
când poporul a oftat.
Acela ce-și iubește neamul.
Acela e conducător
dacă apără izvorul, ramul
și-al patriei întins ogor.
Acela ce sfidează moartea
și viața tuturor o prețuiește.
Cel ce grija țării poartă noaptea,
conducător se numește.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (mai 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prutul
Foiuleană verde-verde
Printre brazi și stânci se vede
Firicel de apă vie
Ce se lasă spre câmpie,
Curge, curge-ncetișor,
Străbătând ușor, ușor
Plaiul legănat de dor,
Dinspre nord spre largul zării,
Plaiul nostru dat uitării,
Aripa de est a ȚĂRII.
Toporași și viorele,
Scapă-ne, Doamne, de rele,
Că de trei sute de ani
Am fost vânați de dușmani,
Când de turci și când de ruși
Până-n '92, acuși.
Dă-ne, Doamne, pe pământ
Libertate și cuvânt
Cum era cu Ștefan Sfânt.
Ia-ne zilele amare
[...] Citește tot
poezie de Tatian Miuță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adunate
Am câștigat timp laitmotiv,
Am câștigat independență,
Am câștigat o existență...
Am câștigat, definitiv.
Am câștigat miros de flori,
Am câștigat mers vertical
Am câștigat amor frugal...
Am câștigat, etern, fiori.
Am câștigat pe veci părinți,
Am câștigat dus la morminte,
Am câștigat spus de cuvinte...
Am câștigat urme de dinți.
Am câștigat un pic, copii,
Am câștigat onestitate,
Am câștigat o libertate...
Am câștigat drept să revii.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deșert și uitare
unde te mai afli tu
pe muchia aceasta de cer
pe povârnișul acesta al lumii
pe coapsa asta de foc
a uitării?
adio este un fel de a te înstrăina
de prezent
acolo unde trecutul
se întâlnește cu viitorul
la revedere înseamnă doar amânarea
destinului de ieri
urcăm în genunchi o cărare rece
tot mai întortocheată
niște trepte de fum
privind cu mânie peste umăr
înapoi în uitare
urmele în neant
ne privim trecerea prin vreme
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Thanksgiving day Story
Îmi amintesc și-acum frumoșii ani,
Când la sfârșit de toamne celebram
Cu toți, ziua recoltei, căci aveam
De toate și, în plus, chiar și țărani ;
Avem și azi, dar toate-s din import,
Ce nu mai vezi, țăranii bucuroși
Prin târguri, iarmaroace, pe la Moși,
Fiind, c-așa-i comerțu', la export,
De ajunsei, și io, cam de vreun an,
Prin țara ce se-ntinde sub arțari,
S-aud că,-n toamne, ăștia, de barbari
Ucid și devorează un curcan,
Unde, pe Jii, mai bine-o ții pe praz,
Să frigi, tu, un curcan, ori să-l prăjești,
Și-apoi, cu garnitură, să-l servești (?!)...
E caz de pușcărie și necaz,
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tatălui meu
Ai fost un simbol în viața asta pentru mine
M-ai apărat de rău, mi-ai arătat ce-i bine
Mi-ai fost exemplul cel mai bun în toate
Ai fost o pildă de moralitate
M-ai educat să îi respect pe oamenii adevărați
Să mă-nconjor de prieteni ca de frați
Tu mi-ai vorbit pentru întâia oară
Despre iubirea noastră pentru țară
De multe ori tot mi-ai povestit
Despre eroii ce pentru țară au murit
Cu ochii în lacrimi mi-ai vorbit de multe ori
De generația ce s-a stins în închisori
Tu mi-ai predat întâia lecție de onestitate
Și mi-ai vorbit cu elocință de dreptate
M-ai tot rugat să nu fiu sclav pe bani
Să nu-i urăsc pe cei ce-mi sunt dușmani
[...] Citește tot
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș vrea să îmi răspunzi, să înțeleg...
Aș vrea să îți scriu, să vorbesc cu tine, Doamne,
de ce pe lume sunt atâtea drame,
de ce noi suntem răi, suntem nebuni
și îmbracăm un adevăr doar cu minciuni,
de ce în clipa scurtă a bătrâneții,
descoperim ce este calea vieții
Aș vrea să îmi răspunzi, să înțeleg,
în simplitatea Ta să te dezleg,
căci mi s-au dus atâția dintre noi
plecați de ieri, de-acum, la fel de goi
și au plecat fără averi deșarte,
rămase pe pământ, moartea împarte,
prin tribunale, rude se găsesc dușmani
și mor curând și ei gândind la bani
Aș vrea să îți vorbesc, aș vrea să mă și ierți,
căci am greșit cât nouă printre vieți,
acum încep să văd și-ți caut lumina,
era atât de-aproape și divină
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trezește-te, bărbate, femeie și copile!
Măicuța mea, iubită Românie,
Nici sângele de veacuri nu-ți este închegat,
Dar știu că viitorul îți e sortit să-ți fie
Nu negru, plin de ură, ci alb imaculat.
Te-au apărat cu viața părinții și strămoșii,
Te-au înțepat în spate, cu ură, spini adânci,
Acum plângi de durere și-ți mor pe rând coloșii,
Te simți ca valul mării izbindu-se de stânci.
Eu încă am speranța ca tinerii să vină
Să vindece un cancer ce s-a întins treptat,
Mă simt debusolat când țara mea suspină
Și mă gândesc la mâine, când azi este ratat.
Pentru un colț de pâine ei ne-au vândut cu totul,
Din interes meschin am fost amanetați
Și ne-au târât în mlaștini și ne-au mințit cu votul,
Dușmani de moarte sunt, deși credeam că-s frați.
[...] Citește tot
poezie de Alexandru Florian Săraru din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!