Epigrame despre distanta iubire, pagina 17

Iubirea ei cu timpul a scăzut,
Precum încet-încet trecură anii,
Dar i-a rămas ceva ca la-nceput:
La fel de mult iubeşte... gologanii.

Şi totuşi există iubire
Când inimile lor se plac,
Dar eu am o presimţire:
Că trece totuşi prin... stomac.

epigramă de David Boia (10 mai 2012)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nicu vorbeşte cu o Doamnă:
"Tu eşti ca florile de toamnă...
Şi păru-ţi alb mă 'ntinereşte;
A ta iubire mă topeşte".
Ecoul îi răspinde "peşte".

Îmi iubesc "soţia" tare,
Fără să regret ceva:
Nu regret nici noaptea-n care
Fost-am prins în pat cu ea.

Printre mese, printre sticle
Prind beţivii noi aripe,
Dar să vezi mare iubire
Când prinde soaţa... de ştire!

Când muza-mi dulce şi subţire
Îmi luminează blând fereastra,
Aştern poemul de iubire
Pe care-l rupe-apoi nevasta.

Printre mese, printre sticle,
Prind beţivii noi aripe,
Dar să vezi mare iubire
Când prinde soaţa de ştire!

E cam trecut, dar dulci ecouri,
Îmi fac iubirea şi mai mare.
Nu-mi pasă conturi dacă are,
Ci-n coadă dacă au zerouri.

Când văd "mânze" - ca talanii -
Cei doi crai îşi ies din fire,
Nechezând că e iubire...
Dar la mijloc sunt doar banii!

În tinereţe când iubeai o fată
O conduceai în iarba-nmiresmată,
Azi, fetele, când vor să se distreze,
Preferă ceva iarbă... să fumeze.

<< < Pagina 17 >

distanta iubire