Poezii despre discursuri de sfarsit de liceu, pagina 17
Niciodată nu am avut răbdare să mă ascult
întotdeauna am fugit de mine, de acuzele pe care puteam să mi le aduc
și ori de câte ori mă certam, un ocean de furie se isca în mine
de aceea nu puteam să mă aud eram prea multă gălăgie
până când, ceva în mine s-a rupt. nu mai vedeam și nu mai auzeam
eram tot mai departe de acel eu gălăgios și în sfârșit
puteam să mă aud. puteam să mă tac. puteam să mă ascult
gălăgia din mine încerca să se cațere, să mă ajungă
mă ridicam, așa țintuit cum eram, mă ridicam pe marginea tăcerii
și în sfârșit simțeam că sunt liber. mă simțeam curat
m-am aplecat și mi-am sărutat ghizdurile sufletului
și buzele mele au simțit gustul lacrimilor
cât de însetat eram. cât de îndepărtat am fost. cât de ostenit sunt
acum pot să-mi trag sufletul. să-l ajut să urce la lumină. Hai suflete!
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre tăcere
- poezii despre sărut
- poezii despre sfârșit
- poezii despre ocean
- poezii despre lumină
- poezii despre libertate
- poezii despre furie
- poezii despre curățenie
Sfârșit de toamnă
Toamna a-început să pună
geană peste geană.
Tuturor vrea să ne spună
că se lasă iarnă.
Obosită, odihnește
pânâ-n anul următor,
Când revine și vestește
că va fi mai roditor.
poezie de Dumitru Delcă (19 noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- citate de Dumitru Delcă despre toamnă
- poezii despre timp
- citate de Dumitru Delcă despre timp
- citate de Dumitru Delcă despre sfârșit
- poezii despre odihnă
- poezii despre iarnă
- citate de Dumitru Delcă despre iarnă
Trecea sfioasă...
Trecea sfioasă, pe la poarta mea,
Aproape zilnic și de mă zărea,
Cu-n zâmbet trist, dar cald, mă saluta,
Și-apoi, încet, încet se-ndepărta...
Și zilele-n clepsidră se scurgeau,
Dar inimile noastre jinduiau,
Îngemănate, fără ca să știm,
C-am fost sortiți, în taină să iubim...
... Și i-am ieșit în cale,-ntr-un sfârșit,
Și tremurândă, ea s-a fâstâcit,
I-am prins, cu brațul, mijlocul fragil,
Înfiorat și eu, ca un copil...
Am invitat-o în ograda mea,
S-o-ntreb ce hramuri poartă și ce vrea...
Iar ea în suflet mi s-a cuibărit, -
"Să nu mă-alungi...", sfioasă, mi-a șoptit...
[...] Citește tot
poezie de Ion Duduveică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zâmbet, poezii despre zile, poezii despre tristețe, poezii despre soție, poezii despre somn, poezii despre păr cărunt sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nostalgia tinerilor hoinari
Erau umbre, praf, certuri,
anii de liceu, lumea studenților...
Erau zilele cu gașca, singurătățile,
fetele&băieții...
Erau hainele de la părinți, minciunile,
muncile, temele,
și deziluziile,
și deziluziile,
și deziluziile,
și deziluziile îi intrau în sânge,
în codul genetic al muritorului.
Nicio lacrimă nu a avut rost!
Nicio zbatere nu i-a vindecat
aripile crescute în tăcere,
prea mici,
prea verzi
[...] Citește tot
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre vestimentație, poezii despre înțelepciune, poezii despre visare, poezii despre verde, poezii despre tinerețe sau poezii despre sânge
Roata
aproape înțelept
tristețea se plimbă
pe maluri de iluzii
în sfârșit de aprilie
ninge cu flori de salcâm
peste ajungerea searbădă
într-o lume fragilă
delicată și sumbră
ce reverberează mereu
înspre diguri de timp
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plimbare, poezii despre ninsoare, poezii despre flori sau poezii despre delicatețe
Atracție universală
Zdrelesc
în pietre
tăceri,
custuri de gând
sângerând.
Venerez
gravitația
Clipei!
Croiesc
acronice apusuri
inimii
până la sorocul
Cuvântului.
Și nici atunci
nu se va fi sfârșit tot
ceea ce am avut.
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre inimă, poezii despre gânduri, poezii despre gravitație, poezii despre cuvinte sau poezii despre atracție
Milenii de uitare
- Sfârșit de an și-i iar Crăciunul, Doamne,
Și iar pe fânul ud o să te naști,
Petrecem împreună veri și toamne,
În primăveri te răstignim, de Paști.
Nimic nu-i nou, de mii de ani încoace,
Doar lumea e modernă-n fel și chip,
Mai cumpărăm iluzii-n timp de pace,
A devenit un gest stereotip.
Și totuși azi, la ieslea Ta, Iisuse,
O să venim cu îngerii din cer
Să căutăm cărările apuse
Sub dalbe flori de măr și leru-i ler.
- Sfârșit de an și vine iar Crăciunul
Și iar cu steaua vin călătorind
Bătrânii magi. Ne bate-n uși ajunul
Pe uliță se-aude un colind.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Grigoraș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre Crăciun, poezii despre îngeri, poezii despre vară, poezii despre sărbători, poezii despre stele sau poezii despre speologie
Diamantul poem diamant
Neșlefuită
piatră prețioasă
căutată de mulți
împrăștiind sclipiri în întuneric
mai dură decât orice altceva
greu de găsit în
peșteri fără sfârșit
și fără
început...
poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre diamante, poezii despre întuneric, poezii despre început sau poezii despre poezie
Dacă ești
tristă și eu sunt foarte trist
un bărbat
nu atinge femeia decât cu un pumn nou născut (?!)
un bărbat
e aici să se apere la
început și sfârșit, la
prima abatere de
la sexul oricum iluzoriu
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sex, poezii despre naștere, poezii despre femei și bărbați, poezii despre femei, poezii despre bărbați sau poezii despre apărare
Trecea tăcută...
.. Trecea tăcută, pe la poarta mea,
Aproape zilnic și de mă zărea,
Cu-n zâmbet trist, dar cald, mă saluta,
Și-apoi, încet, încet, pe drum pleca...
Și zilele-n clepsidră se scurgeau,
Dar inimile noastre jinduiau,
Îngemănate, fără ca să știm,
C-am fost sortiți, în taină să iubim...
... Și i-am ieșit în cale,-ntr-un sfârșit,
Și tremurândă, ea s-a fâstâcit,
I-am prins, cu brațul, mijlocul fragil,
Înfiorat și eu, ca un copil...
Am invitat-o în ograda mea,
S-o-ntreb ce hramuri poartă și ce vrea...
Iar ea în suflet mi s-a cuibărit, -
"Să nu mă-alungi...", sfioasă, mi-a șoptit...
[...] Citește tot
poezie de Ion Duduveică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!