cultura e ceea ce

Ploua... ploua torenţial

Ploua... ploua torenţial, tu ai venit,
Sub o umbrelă veche, argintie.
Să fiu al tău deja eram menit,
În piept să-mi ardă dragostea, făclie.

Eram timid, dar plin de entuziasm,
Căci tu erai întâiul meu amor,
Trăiam cu tine-atunci parcă un basm,
Eram eternul tânăr visător.

S-a scris pe pagini albe ce-o să fie,
Ceea ce ursitoarele-au ursit,
Că te voi întâlni şi-mi vei da mie,
O dragoste cum nu s-a mai găsit.

Şi-om scrie noi povestea de la capăt,
Şi vom adăuga în ea eternul,
Căci ceea ce simţim nu are treacăt;
- Aşa ne-a fost ursit nouă destinul!

poezie de Răzvan Isac (5 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ernest Hyde

Mintea mea era o oglindă;
Ea vedea ceea ce vedea, ştia ceea ce ştia.
În tinereţe mintea mea era doar o oglindă
Într-o rapidă maşină zburătoare,
Care prindea şi pierdea bucăţele din peisaj.
Apoi, cu timpul,
Crăpături mari au apărut în oglindă,
Lăsând lumea de afară să intre înăuntru
Şi lăsând sinele să privească în afară.
Astfel se naşte sufletul, în durere,
O naştere cu câştiguri şi cu pierderi.
Mintea vede lumea ca pe un lucru aparte,
Dar sufletul simte lumea de-o esenţă cu el.
O oglindă crăpată nu reflectă imagini –
Şi aceasta este tăcerea înţelepciunii.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecţii pentru când ţi-e foame

"Mă iubeşti?"
Am întrebat bleizerul albastru.
Nici un răspuns.
Tăcere a fost ceea ce a venit dinspre cărţile lui.
Tăcere
i s-a scurs de pe buze
şi s-a aşezat între noi,
înfundându-mi gâtul.
Ea mi-a măcelărit încrederea.
Mi-a smuls ţigările din gură.
Am conversat folosit cuvinte moarte,
iar eu n-am plâns,
iar eu n-am cerşit,
inima mea respira întuneric,
iar ceea ce fusese odinioară bun,
un fel de tandru oxigen,
a devenit gaz metan.
Mă iubeşti?
Ce absurd!
Ce întrebare e asta?

[...] Citeşte tot

poezie de Anne Sexton, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai de preţ comoară

Am dobândit în viaţă comori nenumărate,
Ştiinţă,-nţelepciune, cărţi multe ‒ minunate,
Talentul de a scrie şi multă fantezie,
Iubirea de aproape, credinţă pe vecie.

Am dobândit răbdare, puterea de-a ierta
Şi darul carităţii, pe cel de-a cugeta,
Cultură, titluri, faimă ‒ sau zi-i celebritate,
Dar una le întrece cu mult, cu mult pe toate.

Ea sufletu-mi înalţă la ceruri, printre stele,
Ea e comoara care dă sens vieţii mele,
Aceasta e şi fi-va iubita-mi soţioară,
Ea este pentru mine cea mai de preţ comoară.

poezie de George Budoi din Dicţionarul dragostei (23 ianuarie 1997)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce pe el îl îmbolnăveşte ceea ce pentru alţii....

De ce pe el îl îmbolnăveşte ceea ce pentru alţii
este leac? De ce este cartea
pe care şi-un copil o poate înţelege
beznă pentru ochii lui? De ce este
limba vorbită de toată lumea
străină pentru el, incomprehensibilă?
Ziua care constituie prezentul
nu este şi ziua lui, şi chiar mai puţin noaptea,
câinele care latră pe-un teren sterp,
coapsa expusă
la colţul străzii de femeia pierzaniei,
ţara îndepărtată cuprinsă de flăcări...
ţărâna care refuzând prea adesea
devine deodată nefertilă
şi sfârşeşte-n banalitatea unui fulger îngheţat,
reflectat la nesfârşit în oglinda opacă a pământului.

poezie de Carlos Barbarito, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eva

Ceea ce sunt - ceea ce vrei să fiu.
Dă-mi aripi şi sunt înger de lumină
Şi smulge-mi-le, voi fi numai femeie.
Privirea ta mă face făr' de vină,
Dar tot ea poate patimă să-mi dee
Şi de păcat făptura să mi-o lege.
Ceea ce sunt - ceea ce eşti tu însuţi
Copil, suspin, sunt soră şi sunt mamă
Ce va veni zâmbind să-ţi şteargă plânsul.
Iar pentru tatăl, chiar de port năframă
Rămân tot fata scumpă de altădată.
De treci nepăsător sunt trecătoare,
Dar oarba ta credinţă
Mi-a redat eternitatea clipei
Dacă în marea fluidicelor plete te-ai scăldat.
Când porunceşti, eu voi lovi în palme,
Ritma-voi goală dansul baiaderei
Dar dacă vrei voi sta curată în strană
Şi voi fi în sunet de psalmi
Iar sfânta învingătoare a durerii -

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Pillat
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai să trăim în pace

Fraţilor hai să trăim ca fraţii.
Chiar de nu vorbim aceeaşi limbă.
Căci părinţii ne sunt carpaţii
Şi vatra ţara noastră sfântă.

Trăim pe o palmă de pământ.
Ne -am născut toţi într-o ţară mică.
Hai să o iubim
Şi de nimeni să nu avem frică.

Căci frica naşte ură,
Hai să nu ne mai duşmănim.
Chiar de nu avem aceeaşi cultură
Uniţi toţi trebuie să trăim!

Fraţilor hai să trăim în pace,
Chiar de nu suntem de acelaşi sânge.
Căci ca o mamă bună ţara noastră
Pe toţi la pieptul ei cu drag ne strânge.

poezie de Vladimir Potlog (19 iulie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

O zi minunată

Tot ceea ce ajungi să simţi
dimineaţa
atunci când te trezeşti
e un nod în gât
care urcă alene şi face buzele să tremure
şi acoperă ochii
cu lacrimi care se rostogolesc
încet şi calde pe obraji
Iar ceea ce se poate simţi
pe parcursul zilei
e o senzaţie de osteneală şi de trudă asiduă
care paralizează trupul
şi naşte gânduri înfiorătoare
Şi noaptea
îţi dă un sentiment de tristeţe
ochii se închid
şi un nod din gât
face buzele să tremure
lacrimile se rostogolesc încet şi calde
pe obraji

[...] Citeşte tot

poezie de Gaetano Longo
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Băi generaţie...

De câte ori ţi-am spus că eşti cam proastă
Şi-ţi ţiuie urechile de la capitalism,
Da, noroc cu netul, că te umple de realism
Şi de cultură vastă.

Nu contează nici nesiguranţa,
O completezi frumos cu aroganţa.
Bine că-ţi tai unghiile la zi
Şi taci. Mai bine, decât să spui prostii.

Ţi-ai putea face un viitor, dacă n-ai plânge,
Da viitorul se naşte gata făcut, de mic,
De către unii care-l au în sânge
Şi care nu se dau 'napoi de la nimic.

Te-ai închistat în tine şi-ai prins coajă.
Scăldându-te în marea de ştiri false,
Ţi-ai uitat sufletul pe plajă
Şi ţi l-a răzleţit vântu...

poezie de Dorel Bîrsan (10 ianuarie 2019)
Adăugat de Dorel Bîrsan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem săraci

Suntem săraci în suflet şi în gând,
Căci bunul simţ a dispărut de pe pământ,
Suntem săraci în inimi şi la minte,
Îşi plâng bătrâni aducerile-aminte.
Ne vindem sentimentele-n talcioc
Şi prerorăm că-i lipsă de noroc.
Ne este trupul cumul de dureri,
Trudim de-acum cu ultime puteri.
Minţi strălucite intră-n agonie
Sunt stele prinse-n plasa de hârtie
A indolenţei. Sunt decât o umbră
Ce printre alte umbre se surupă.
Suntem săraci, mişei şi plini de ură,
Arar câte un petec de cultură...
Ni-i munca împărţită între hoţi.
Nici să trăieşti decent azi nu mai poţi.
N-avem ruşine de strămoşi. Cumplit!
Ei pentru noi de veacuri au trudit.
Coloşii sunt umbriţi de cei ce fură
Fără ruşine şi fără de măsură.

[...] Citeşte tot

poezie de Livia Mătuşa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!