Epigrame despre copilaria mea frumoasa, pagina 17

Frumoasa lumii, prin portret,
Făcea furori pe internet...
Real era... o altă treabă:
Protagonista... era babă...

epigramă de Constantin Enescu (29 noiembrie 2012)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fătuca, greu a acceptat
Să o dezbrac, să intre-n pat.
Aşa am constatat, pe dată,
Că-i mai frumoasă... îmbrăcată!

Cu soba mea mă ţin fudul,
E mititică şi frumoasă,
De gerul iernii nici că-mi pasă,
Că am şi-n cameră destul!

Frumoasa mea, aşa cum treci
În seara blândă pe poteci,
Pari steaua care va cădea...,
Dă Doamne, şi pe tresa mea!

Cu ie şi-nflorate rochii,
În prea frumoasa Bucovină,
Femeia mai închide ochii...
Când e, de-obicei, "di vină".

Să-mi deie Domnul, mie, cheia
Spre ce frumoasă are chef,
Dar mă ferească de femeia
Şofer, epigramist sau şef.

"Sufletu-i la o frumoasă,
Inima-i jar şi cărbune,
Mintea-i într-o ceaţă groasă..."
Povesteşte fostul june.

Văzând-o cât e de frumoasă
Şi ce frumos se unduieşte,
O întrebă fin pe botoasă:
Bună ziua! Aveţi 'peşte'?

Când nevasta-l întreba,
Ce tot vine beat acasă,
Pretindea că... pentru ea,
Să îi pară că-i frumoasă...

Cum doctoriţa mea-i frumoasă,
Glumeaţă, tânără, focoasă
Şi mă iubeşte-ntr-adevăr,
Eu l-am dat dracului de măr.

<< < Pagina 17 >

copilaria mea frumoasa