citate amuzante despre carti

Nu voi fi

(Sunt pe nişte rafturi de cărţi)

Nu voi fi unde trebuie
în sertarele-n care cauţi
cu nume uitate.

Sunt pe nişte rafturi de cărţi
unde mi se odihnesc poemele
în cuvinte şlefuite-n suflet
uitate şi ele
cum statuile prin parcuri,

pecete rămasă pe umărul vremii.

Când îmi moi tocu-n călimară
cerneala amară şi subţire
prinde coaje pe liniile spirale,
dospeşte cum aluatul în freamăt,
sedimentează mierea-n fagurii copţi
zideşte dulcele în straturi suprapuse

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duminică

vorbeşte-mi despre tine
şi despre cum te-ascunzi
după deget

îngerii au tăcut
în glasul tău vin copiii
să doarmă

la orfelinat se-aude un clopoţel
şi nu-mi găsesc hainele
de duminică

poezie de Carmen Secere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre...

despre prea devreme şi
prea târziu
despre păcatele gândului
şi mersul pe marginea abisului
împovărat cu toate slăbiciunile lumii
zbătându-se şi murind
deasupra unui timp care zboară

amăgiri în decor grizonat
cu ochi care sărută
şi mâini care văd rebele sinapse
din adevărul brutal

şi-o lună desculţă venită prea târziu
un geam opac
arome violete
şi-un nicăieri de viaţă agăţat.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă

Dacă te-aş împărţi cu întregul ai ieşi un minus adânc,
dar clar ai însemna un rest vag,
Ai însemna ceva.

Dacă te împart cu o jumatate,
Te pot întâlni în cîte o zi să afli despre adunate,
Despre urme şi umbre, despre neluate.

Dacă te împart cu mine pot spune că suntem un întreg.
Ai putea să te aduni de prin spaţii închise,
Din limite şi universuri, spre lumi interzise...
Până spre azi, prezentul infinit al gândului meu.

poezie de Silviu Petrache (11 noiembrie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colţ de fum

Aici nu există nici un loc sigur în care copilăria să-şi lege încălţările.
Pe trotuare strălucesc doar floarea desculţă a asfaltului şi unghiile murdare
ale sărăciei, coruri de urină blestemând hainele uzate ale prezentului,
cu mâinile pe steagul atroce care nu există.
În umbra oarbă a mesei, această demenţă bucăţită, fără de care uitate sunt
catastrofele, acele pietre din inima geografiei.
Fum dens, de uleiuri îmbătătoare şi altare cu rugăciuni de foc.
Calendarul arde cu un strigăt de fulgi strălucitori.
Pulsează nevinovăţia imposibilă, cu ochii larg deschişi, precum o uşă.
Cine are de fapt timp să viseze sub streaşina acoperişului?
Cel care vrea să se salvezee tot timpul în trecere.(Rana este demenţială
ca un deşert de ţipete. Nu există şine curate sub trenuri de urlete întunecate,
nici atât de multe traverse pentru a susţine bezna.)
Cineva trebuie să cultive lipitori pentru a-şi vindeca propriul delir.
Din copilăria mea am văzut exilul şi pini de îmbrăţişări înnegrite.
Ţara a fost întotdeauna un foc de pulsaţii sinistre. (Este o dulceaţă intangibilă din cauza prea multului delir, totuşi, mulţi întind mâna spre farfurie.)
Unii suferă tremurături orgasmice.
Unii spun poveşti amuzante despre cadavre.
Unii lasă să se ivească zorii în cumpăna roşie.
În prezenţa mea, un copil se agaţă de pantofii lui, doar în caz că...

poezie de Andre Cruchaga, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Absurd

nu pot să mă îmbrac
cuvintele tale
sugrumă respiraţia
îneacă orele
amână răsăritul
sparg liniştea străzii
năruie piramidele din cer
unde mă uit
unde mă duc
orizontul este pângărit
cu flăcări
ochiul îngrădit întârzie
zborul cu citate
la limita absurdului
sute de cuvinte
strâng respiraţia
poftim de te îmbracă tu
de poţi din silabe
fă-ţi costum
mută-ţi cărarea pe mijloc

[...] Citeşte tot

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândim la fel

gândim la fel, scriem altfel
despre înmugurire
despre primăvară în general
despre iubire în par(c)ticular –
deeesigur
degetele mele sunt mai umflate cu zboruri
de fluturi-zambile mirositori (?!)
deosebiţi uneori numai prin
drastice deplasări către roşu
ale nărilor parcului din boscheţii din vis
de câte alte deosebite
dulci flori – eee
dulcorate, a
deseori, despuiatele noastre sub astre
dimineţi ne şi întristează

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste optimistă

şi despre lumea mea cu pietre alintate
dintr-o poveste despre Caribda şi Scila
se vor cânta romanţe şi cantate
in care benevol se va dansa cu sila

şi despre ţara mea cu munţi şi mare
dintr-o poveste cu ciclopi setoşi de sânge
se vor şopti balade cu mioare
în care nici un baci nu va mai plânge

şi numai în memoria plecată
într-o poveste cât un hău de largă
se va păstra privirea aplecată
sub tremurânda sabie. Sau vargă...

poezie de Iurie Osoianu (10 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prezicere

V-om trece... şi eu şi tu...
V-om trece ca un vânt
Un vânt, de toamnă, rece
Ce viaţa o să ne-o sece
Spre moarte dându-ne avânt.

V-om sta in lumea noastră sumbră
Lângă nepoţi, lângă copii
Afară va fi ploaie de vară
Iar tu citindu-le din cărţi, spre seară
Despre fantome si stihii.

De nicăieri, câte-o problemă,
Ne va mai pune la încercare
Dar v-om fi trecuţi prin toate cele
Prin toate vremurile grele
Şi-n viaţa noastră va fi soare.

Impreuna iubito o să fim
Până natura îşi va pierde coloritul

[...] Citeşte tot

poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis

Te-aş invita într-un vis misterios
despre perfecţiune şi frumos.
Tu mi-ai zâmbi contagios,
iar eu m-aş pierde miraculos.

Am filosofa despre perfecţiune
şi contrastul evident între mine
şi ficţiune.

Am admira chipul tău imperfectibil
şi am căuta contactul tactil,
aproape invizibil.

Te-aş invita în visul meu
despre perfecţiune şi frumos,
dar tu nu eşti perfectă,
eşti chiar frumoasa suspectă.

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!