Poezii despre cine-i omul, pagina 17
Umărul
Dumnezeu
socotea
Dumnezeu știa la perfecțiune desenul
dar avea o fantezie cumva
să diversifice
și a poruncit
să fie omul cu trei umeri
să aibă unde-și pune capul
omul fără umeri și fără
destule tălpi
apoi a mai poruncit
să fie grija
(un fel de poezie aplicată)
acum
privește din Înalturi și ascultă apatic ecoul
nostalgiei dintâi -
să poruncească să fie omul doar umeri
nenumărați umeri?
să mai ia din versuri și
să le mute pe verso planșei unde stă
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plictiseala
Plictiseala este lucrul inventat de om,
Când n-are preocupare simte-al ei simptom.
Chiar de e o neplăcere și-i aduce chin,
Omul leneș o adoră, gustă-al ei pelin.
Înțeleptul, omul harnic, nu se plictisesc,
Fiecare clipă-a vieții înmiit trăiesc.
Și când va veni o vreme să dea socoteală,
Testamentul va fi plin de-a loră osteneală.
poezie de Mariana Dobrin din Jurnal cu aromă de pamflet
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecut, prezent, viitor
Omul tânăr, plin de viață
Și cu sufletul ușor
Se uită numai în față,
Fiindcă are viitor.
Dar omul bătrân de zile
Care viața-a cunoscut
Privește numai în urmă,
Fiindcă el are trecut.
Și aceștia, știe-oricine
Nu se împacă, evident,
De aceea-ar fi mai bine
Să trăiască în prezent.
poezie de Octavian Cocoș (26 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet curat real
De ce, maestre, nu mă mir
Că omul nu-i în toate, om?
Și omul e, adesea-n pom,
De l-ar chema chiar Trandafir!
Nu vezi că veselul delir,
Băgându-și coada în atom,
Făcu măgar din om bonom,
Umor din zei de glaspapir?
Să pară-atunci un lucru nou
S-afirm că broasca este grau?
Căci de la CER primești cadou
Un fel de regulă de aur,
Anume: să te naști ca TAUR
Cu șansa de-a ajunge... BOU!
sonet epigramatic de Janet Nică din Ocolul cuvântului în 80 de sonete plus încă 10 piruete
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce peisaje, Doamne...
Doamne, ce peisaje și priveliști
Și ce raze, Doamne, și ce nori,
Cum să lași Tu omul de izbeliști,
Fără harul Tău mântuitor?!
Scoate, Doamne, de pe noi blestemul
Care l-ai scăpat involuntar,
Cum să lași Tu omul la cheremul
Unor toxici cu orgoliu nuclear?!
Cum să-l lași Tu, Doamne, iar să piară
Într-un nou potop mistuitor,
Oare iar am devenit povară
Și nu vrei să-mi fii Mântuitor?!
Oare poți să faci așa pomană
Necuratului ce vine triumfal
Cu aripi de Pershing și Satană
După sufletul meu trist și marțial?!
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (3 septembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 5 comentarii până acum.Gelozie
Ai ochi fascinatori de șarpe.
Ai ochii verzi ca lacul blestemat
În care-atrași de mișcătoare ape
Atâția trecători s-au înecat.
Ai ochii verzi și-atât de mincinoși...
Când mă opresc și-i cercetez de-aproape
Eu văd în ei un chip ciudat
Pe care tu-l păstrezi în taina-ntunecatelor lor ape.
Un chip ciudat, un chip ce nu-i al meu
Și mă căznesc să aflu-al cui e oare.
Cine-i străina care-mi fură gândul tău
Și ochii tăi cu ape mișcătoare?
Când văd privirea ta nepăsătoare
Țigara stinsă-n colțul gurii, mută,
Cum o urăsc pe-acea necunoscută
Din ochii tăi cu ape mișcătoare!
poezie celebră de Magda Isanos din Pomii cei tineri (1943)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rănitul dintre linii
Ce plumb mă leagă de pământ,
Ce greu mi-e trupul și ce frânt,
Ce liniște e-n jur acum
Mi-e viața numai ca un fum.
Îmi cad pe față fulgi de nea
Ca pe un bulgăr de mormânt
Și nu-i nici ploaie, și nici vânt,
Ce rece e pe fața mea.
De unde-n gură-atât cobalt,
Ce mult aș vrea să-mi fie cald,
Să nu se-audă nici un tun,
Ce-nalt e cerul și ce bun.
Toate-s aproape și departe
Și parcă-s legănat de ape,
Cu ochii în eternitate,
Ce stranie singurătate.
Iar ninge tare și mi-e frig,
[...] Citește tot
poezie celebră de Demostene Botez
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul lui Diogene
Dacă omul e-o greșeală
Și Dumnezeu Adevăr,
Iar geniul, cu prostul, văr,
Țara noastră nu-i normală!
Cu o cântăreață cheală,
Ce n-are nimic sub păr,
D-aia intru-'ntr-un ciubăr,
Să cer lumii socoteală...
Și să scot, clar, la iveală,
Când viermele intră-n măr,
Diogene fără-astâmpăr
Adevărul din țicneală...
Dacă omul e-o greșeală!
rondel de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ciocoimii
o țară cât un deget
un deget cât o țară
un obraz blindat și un altul
carbonizat
nu este dna. Silă rugina de pe flotă
și eu aș vinde una
plină cu «Ei» și mama lor... fii și fiice
stau toți, da toți
după acest deget
de țară blândă, răbdătoare, emigrantă
și suplă, da
aceștia sug degetul de țară
ascunzându-se simultan!
Cine-i fără păcat?
Deșertăciunea-deșertăciunilor tot
bâlciul justiției
Pentru corupția perfectă, nemuncă
și sarcasm
vă iert
vă iert în masă
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vrem să trăim în fercire
În poliție sunt mulți
Tu nu vrei să ne asculți,
Uite așa ne mor copiii
Din cauza unor cusurgiii.
Trebuie să îi păzim,
Rău să nu mai auzim,
Să schimbăm justiția,
Să schimbăm politica.
Să fie în țară iubire,
Să trăim în fericire,
Omul rău să ne dispară
Dacă nu el ne omoară.
Domnul ne dă tot ce-i bun,
Nu vrea omul nebun.
Rugăciunea noastră-i bună,
Să nu trăim în minciună.
poezie de Eugenia Calancea (1 august 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!