cei 7 ani de acasa

Parcurs

Se întoarce acasă, iar târziu
Şi n-are paisprezece ani
Şi ai ei îi acceptă timpuriu
-Că nu-s defel orbi- puritani,
La anacronism nelibertin,
Model de-o lume revolută,
Cum artefactul cartagin
Pictat; ruşine netemută...
Doar nu ştiu; încă-i amalgam
Ce înseamnă om pretins ştiut,
Ce stă ca fructul de pe ram...
Sublimul măr, cu altul slut!?
Şi rodul, nu se mai întoarce,
O dimineaţă oarecare;
Dus, dusă, jinduri să descarce,
Departe, mobilând trotuare!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cineva mă ascultă!

În veac cu putere ocultă
din zid cineva mă ascultă.
cu cât mă coboară pe mine.
cu-atât el mai mare devine.

Iubirea mi-o suge prin tuburi.
mă simt răstignit pe şuruburi,
ce face cu mine nu-i veghea,
el trage din zid cu urechea.

Ai zice că apără, poate,
poporul de rău şi păcate,
de cei ce ţin arme în liră
de cei care mint şi conspiră.

Dar nu el ascultă orbeşte,
pe om când acasă trăieste,
ne intră-n cearceaf şi sub piele,
în creier de gânduri săi-l spele.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu din Sunt radical (1981)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preşedinta Cenaclului "Literatura la noi acasă"

Curajoasă, ca o leoaică,
Răzbate-n literatură,
Iubitoare, ca o mamă,
Sufletistă, protectoare,
Talentată scriitoare,
Iubită de cititori,
Nu se teme de nimic,
Are "Umoru-n buzunar"...

Bătăioasă, ea răzbate cu
Atitudinea-i îndrăzneaţă;
Literatura-i la noi acasă
Acolo unde este şi ea.
Săritoare, te ajută,
Oricând, cu atât cât poate,
Inima ţi-o dă şi-ţi cântă,
Uiţi necazurile toate...

acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bine ai venit acasă

Fiecare gură pe care-ai sărutat-o
nu a însemnat decât un exerciţiu.
Toate trupurile pe care le-ai dezbrăcat şi pe care
le-ai cunoscut intim, te pregăteau pentru mine.
Nu mă tulbură să le gust
în memoria gurii tale.
A fost o călătorie lungă?
Ţi-a luat mult timp să mă găseşti?
Acum eşti aici, bine ai venit acasă.

poezie de Warsan Shire, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urare de ziua soţiei

Aşa cum bine ştiu şi ştii,
Îţi aparţin şi-mi aparţii;
Şi eu şi fiii-ţi năzdrăvani
Îţi spunem astăzi "La mulţi ani ani!"

poezie de George Budoi din Urări (23 ianuarie 1997)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

România de pretutindeni

România nu-i o meserie
deşi românii
sunt
cei mai buni meseriaşi din afară
Acasă
mai au de făcut
încă multe şi mărunte
De pildă
politica
e un adevărat chin
Una-şi propun
şi alta le iese
după numărarea voturilor
Ca un făcut
Cine dă
şi cine
crapă de ciudă
la
ştiri

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (10 februarie 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne cheamă tăcerea

Prin labirintul timpului
ne rătăcim...
plutim la întâmplare
pe ramură de vânt
uităm de sentimente,
uităm să mai iubim
ne învăluim în ceaţă
şi suntem reci şi goi
nu avem timp
să privim la stele
ne ninge-n suflet
rând pe rând
pe cărări străine
departe de cei dragi
azi, tăcerea ne cheamă
dorul a suferit de-ajuns
o nouă zi-n priviri răsare
şi zâmbetul...
se întoarce acasă.

poezie de Maria Ciobotariu (7 mai 2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, nu ţi-s îngerii destui?

Doamne, nu ţi-s îngerii destui?
(Pe Pământ majoritari sunt dracii!)
De ne laşi mereu pe noi, săracii,
Cei de nicăieri, ai nimănui?

Ne-ai creat din lut cu mâna Ta
Să purtăm în noi iubirea-Ţi, chipul,
Însă gol, ori spart în noi e şipul,
Am uitat a binecuvânta.

Doamne, nu mai suntem fraţi de mult
Şi purtăm lichidă ura-n vene,
Vorbele ne sunt cuvinte-obscene,
Răzbunarea a ajuns un cult.

Te rugăm priveşte înspre noi
Cei ce credem încă în mai bine,
De cum am ajuns ne e ruşine
Căci purtăm în piept nu foc, ci sloi.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe cei ce

Pe cei ce muşcă din plămânul verde
I-aş pune să caute cu o drujbă
Prin deşert umbră

Pe cei ce fură pâine de la gura copiilor
I-aş duce intr-un vârf de stâncă
Să plângă infometaţi la vulturi

Pe cei ce invrăjbesc poporul
I-aş mânji cu sângele jertfit străbun
Să stea in faţa unei haite de lei

Pe cei ce vând ţara pe un argint iudeu
I-aş vinde samsarilor de trupuri
In carusel inlănţuiţi să scoată apă din adâncuri

Pe cei ce-şi neagă istoria
I-aş pune intr-un tren fără geamuri
Să-şi petreacă concediul prin Coreea de Nord

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

România e acasă!

Sunt român pribeag în lume,
N-am cui plânge, n-am cui spune,
Când m-apucă dor de casă,
Căci stăinului nu-i pasă.

Sunt român în orice ţară,
Unde viaţa nu-i uşoară;
Însă nu uit niciodată
Că am mamă, că am tată,

Că am ţara-ngândurată,
Ce-aşteaptă ca mama-n poartă...
Şi că rădăcini profunde,
Sunt "acasă". Astfel unde?

Sunt român şi-n piept îmi bate,
Cât aş fi eu de departe;
Inimă română, bună,
Dar primit de la străbună.

[...] Citeşte tot

poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!