cand te afli cu capul in nori

Numai atunci când ştii unde te afli poţi avea un plan bun pentru a merge mai departe către locul în care vrei să ajungi.

Jim Rohn în 7 Strategii pentru obţinerea bogăţiei şi fericirii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

E ceva normal ca, atunci când te afli pe un drum bun, să fii privit cu invidie şi descurajat. Anormal ar fi, în schimb, să le faci pe plac celor de genul şi să te abaţi de la traseu.

aforism de Andrei Ş.L. Evelin din Începuturi
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cercetătorul: Aşa cum demonstrează cercetările istorice, capul există încă de pe vremea când omul avea coadă. Între timp, coada omului, atrofiindu-se, a căzut, astfel că astăzi nu mai zăreşti coadă la om, ci doar om la coadă. Principala funcţie a capului este aceea de a-l face pe om să gândească. Cu toate acestea, întâlnim astăzi destui oameni cu funcţie care gândesc cu alte organe ale corpului omenesc. În ceea ce priveşte evoluţia rolului capului, notăm epoca matriarhatului, când rolul conducător îl avea capul de femeie. Pe vremea aceea, din cauza ignoranţei, femeile îl aveau în cap pe Dumnezeu. Astăzi, datorită emancipării, nici Dumnezeu nu ştie ce au în cap. Apoi, a urmat, la rând, capul bărbatului cu rol conducător. Capul bărbatului este foarte dotat, fiind în stare de orice, dar mai ales în stare de... ebrietate.

replică din Unda veselă, Pseudo-eseu despre cap de Corneliu Sofronie (1997)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scara de vis

Când vreau să scriu, mă-nalţ, uşor, spre nori
cu ochii-nchişi, cu sufletul tăcut,
cu paşi treptat grăbiţi, nerăbdători,
pe drumul ce-a rămas nestrăbătut.

Şi mi se pare că acolo, sus,
e-o viaţă care, doar din când în când,
mă duce într-o clipă ce s-a dus
şi-o port mereu, ascunsă într-un gând.

Iar el... se vede rar, dar îl mai văd:
sinistrul drum, pe care va veni
singurătatea clipei ce-o prevăd
chemându-mă spre... ceea ce va fi.

Cobor, încet, pe-o scară ca de vis
şi recitesc ce, printre nori, am scris.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Capo di tutti capi"

Vin plocoanele poloage,
Ca bureţii după ploaie;
Capul face, capul trage
Şi nici sabia nu-l taie!

epigramă de Valentin Groza din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

De n-om vota cu capul...

În astă seacă primăvară,
Vom pune capul la-ncercare,
Ca mai apoi (a câta oară?)
Iar să oftăm: "... Vai de picioare!"

epigramă de Grigore Puică din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când te afli în stare de pace, cel iubit rămâne în tine. Atunci când te trădezi pe tine însuţi, cu absolut oricine, cel iubit jeleşte.

Paul Ferrini în Liniştea inimii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se simţea liber de orice apăsare, aşa cum te simţi doar când te afli printre străini, când discuţi cu persoane care îţi sunt inferioare, nu spui nimic despre tine, vorbeşti cu detaşare despre problemele altora, creşti în ochii tăi, dar ai libertatea să şi scazi în ochii tăi.

Franz Kafka în Procesul, Capitolul 8
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nina: Am impresia că te doare capul!
Mişu: Capul? (Duce mâinile la ceafă). Te referi cumva la capul meu, proprietate personală? Nici măcar nu-l simt! (Disperat). Ajută-mă, Nina! E cinci şi jumătate! Cititorii aşteaptă! (Plânge.) Mi-am pierdut capul...
Nina (îl mângâie): Stai liniştit! Un gazetar deştept se descurcă şi fără cap!
Mişu: Dar eu am nevoie de cap! Sunt cap limpede! Trebuie să termin ziarul!
Nina: Ziarul nostru, oricum e terminat... Ne-au mai rămas şapte abonaţi...
Mişu: Minţi! Cititorii noştri sunt afară! Îi auzi cum freamătă?...

replici din piesa de teatru Bun de tipar, scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plâng ochii cerului

Plâng ochii cerului sub nori,
Lăsând pe gene-o-nnegurare
Ori semne triste de-nserare;
Ieşind miresmele din flori
La-ntunecata-nvolburare,
Efluvii pleacă, de culori.

Trăiesc mereu cu o speranţă
Oricât mi s-ar părea de greu,
Atunci când cred că Dumnezeu
Mai e cu mine-n rezonanţă;
Nori grei şi cenuşii de toamnă
Efervescent se zvârcolesc,
Istov de ploaie rece toarnă.

acrostih de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!