atarna

Tăcerea mamei

Soarele-i în asfinţit,
Seara lin coboară
Peste satu-îmbătrânit
Şi pe-o ulicioară.

Gânduri mama-mprăştie
La căderea serii,
În ochii ei pâlpâie
Candela tăcerii.

Viaţa, tristul adevăr,
Nu i-a fost uşoară,
Anii ce s-au prins în păr
Atârnă povară.

Toate-s vraişte-n obor,
Răvăşite-s toate,
Le-ar pune la locul lor
Însă nu mai poate.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A mea

Singuratecă ea mă aşteaptă să-i vin acasă,
În lipsa mea ea se gândeşte numai la mine,
ea cea mai dragă şi cea mai aleasă
dintre roabele sublime.

Ei i se face rău de singurătate
ea stă şi spală tot timpul podeaua
până o face de paisprezece carate
şi tocmai să calce pe dânsa licheaua.

Ea spală zidul casei cu mâna ei
şi atârnă pe dânsul tablouri
ca să se bucure derbedeul, e-hei
căzut de la uşă-n ecouri.

Ea îşi aşteaptă bărbatul beţiv
Ca să-i vină acasă
şi degetele albe şi le mişcă lasciv
pentru ceafa lui cea frumoasă.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem citadin

şosetele atârnă pe sârmă în balcon
ca nişte steaguri în zi de paradă

dimineaţa se face mai caldă
se leagănă strada în vuiet de maşini
clocotesc galbene sucuri în toneta din colţ
oraşul harnic s-aprinde devreme

halatele albe trezesc c-un clinchet de chei
farmaciile dialogând perete-n perete
uşa larg deschisă a cramei înghite un trecător
evlavios clopotul bisericii răsună în ureche
teiul îşi aşează pe ramuri frunzele rebele

ziua începe să sfâşie aerul tare
feţe strigând după somn urcă tăcute în tramvai
se devorează ziua în tăcere albastră
se-nclină copacii pe marginea orei
cafeaua dansează în ceşti cu umbre de stele
e un fel de a spune că eşti

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În oraşul meu

în oraşul meu străzile sunt mov
la fiecare intersecţie
un baobab
din care atârnă semafoare
clădirile sunt îmbrăcate în iederă
pe cutiile poştale se cuibăresc ratoni
e ca şi cum natura ar fi pus stăpânire pe aşezările omeneşti
copiii se joacă desculţi
pe malul râului
schimbă pietricele scoici şi cochilii
adună apusuri în ghiozdane
unul mai colorat decât altul

în oraşul meu cărţile se citesc de plăcere
oamenii au timp să asculte
să iubească
fără frică
fără grabă
e ca şi cum natura ar fi pus stăpânire pe simţirile omeneşti
ar fi instaurat o altă lege

[...] Citeşte tot

poezie de Cătălina Marincaş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

schite-n miscare

Aburi pe geam şi o mână ce scrie,
Cuie de fier bătute-n sicrie,
Nisip nesfârşit care creşte în valuri,
Ceaţă pe câmp care urcă pe dealuri.
Un sunet de corn care moare-n surdină,
Boabe de grâu ce se nasc în făină,
O stradă cu plopi străină îmi pare
Frunze sub pomi se prefac în culoare,
Paşi măsuraţi sub cadenţă egală,
O piaţă imensă şi mare-mbulzeală,
Un tânăr mărunt cu-o căciulă de paie,
Un nor ce loveşte cu picuri de ploaie.
O noapte adâncă şi-o cameră mare,
O umbră pe zid tremurând de-ntristare,
Un fitil ce se-neacă în propria viaţă,
O esenţă de umbră ce atârnă de-o aţă.
Mişcare continuă şi aici şi departe,
Chiar de-nchizi tu o carte, se deschide`altă carte.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Candela tăcerii

Soarele-i în asfinţit, seara lin coboară
Peste satu-îmbătrânit şi pe-o ulicioară,
Gânduri mama-mprăştie la căderea serii,
În ochii ei pâlpâie candela tăcerii.

Viaţa, tristul adevăr, nu i-a fost uşoară,
Anii ce s-au prins în păr atârnă povară,
Toate-s vraişte-n obor, răvăşite-s toate,
Le-ar pune la locul lor însă nu mai poate.

I-au plecat copiii, singură-a rămas,
Îşi tot cheamă fiii tremurând în glas,
Cu dorul nemărginit aşteaptă băieţii,
Hornul case-i dărâmat şi-au crăpat pereţii.

Mâna-i tremurândă mângâie-o păpuşă,
Privirea ei blândă caută spre uşă,
Se roagă icoanei şi CELUI DE SUS,
În tăcerea mamei multe sunt de spus.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După moarte

Rotind cosmic sufletul şi trupul
Invadez doar încercări modeste,
În care predici neînduplecate
Poartă miei spre căile celeste.

Ghiftuit de cărţi şi-nsingurare
Sufoc pământul cu-oprobiul idiot
Din care-analfabeţii ajung pe bolta
Spovedaniei cu crezul în Irod.

Pun preţ pe nuferii îngemănaţi
Ce părăsesc spirala de nămol
În care doar ideea cu secreţii
De calomnii rămâne-n trupul gol.

Mi-i sufletul otravă pusă-n floare
Şi zugrăvesc onoarea care nu-i,
Lumina ei se scaldă în mireasma
Morţii ce-şi atârnă coasa-n cui.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tac

jocul nebuniei, tac
bat sau noroc
pe masă verde
cu dungă maronie
este a mea sau a ta
când tânăr încă eram
viaţa era tac, tacuri multe
tac lucios
mâner echilibrat
în nopţi cu vrăji
de dragoste, iubire
uscată şi ridată acum
pleoapa se pleacă obosită
pleoapa cu care tac
mâna tremurândă
în ani uscată
cu burlane în genunchi
de pantaloni uzaţi, de timp
şi ei de tac
buzunare goale

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deja sunt continuarea

nu cred în umbre
doar în îngeri
şi caut semnele pe braţele lor
toate opririle şi munţii cu fiecare coastă
cu orgoliul pădurilor

în valea liniştii două bucăţi de cremene
au obosit
nu mai scrâşnesc în toate direcţiile
de unde vin
depozite din cherestea
zbrobesc ogoarele roşii
copacii şi-au mâncat ultima fărâmă de pâine
nu din lemnul dulce adunat în carnea pietroasă
din coastele icoanelor înnobilate
atârnă plânsul căutării şi negăsirii

m-am împerecheat
cu morile de hârtie
cu stâncile

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Cornea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încotro

e seară, e târziu
pentru clipa
ce azi a uitat să mai vină
un medic a murit în spital
obosit, chinuit de viaţa asta bolnavă
bat clopote peste timpuri
se scurg anotimpuri
zac pe ţărm, ascult paşii
unul, doi... apoi tăcere
se scurge în durere o lume
păşesc printre gânduri
ce viaţă, ce chin, ce destin
ascult viaţa cum plânge
ştii, e prea mult sânge
curge şi curge pe pereţii unui spital
rătăcit într-o lume bolnavă
discut cu mine, cu tine, cu cine nu vine
nu înţeleg nimic, nici nu am ce
în absurdul cotidian
timpul se schimbă

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!