Poezii despre apa credinta, pagina 17
Prietena
Suprasensibilă și răzbunătoare.
Vorbește mult la telefon
Și plânge frecvent.
O entuziasmează hokey-ul
Și bărbații tineri.
Are spate îngust
Și picioare groase.
În ochii ei nu se vede credința
Parcă așteaptă să fie înșelată.
E bună și geloasă.
Prietena mea.
poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune
Doamne! Eu ție mă închin,
Cu-adâncă umilință,
Mă iartă, căci până acum,
Eu n-am fost cu credință.
Până eu bucurii aveam,
De ce să mă mai rog?
Și rar îți mulțumeam,
Pentru al meu noroc,
Uitând de pocăință.
Păcate, nu mi se părea,
Că am făcut prea multe,
Dar am eu dreptu-a judeca,
De am, sau nu păcate?
Acum eu ție mă închin,
Cu-adâncă umilință,
Ascultă rugăciunea mea,
Ce-i spusă cu credință.
Mai rabdă-ne, dacă mai poți,
Păcatele din lume,
[...] Citește tot
rugăciune de Valeria Mahok (21 februarie 2003)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Întoarcerea acasă
Recii ani întunecați,
Durere și speranță
Păstrează ciclopiana piatră,
Munți nelocuiți,
Suflul auriu al toamnei,
Nor de seară -
Puritate!
Din ochi albaștri privește
Cristalina copilărie;
Sub molizi întunecați
Dragoste, speranță,
Care din aprinse pleoape
Picură roua în iarba rigidă -
Necontenit.
O! acolo puntea aurită
Rupe în zăpadă
Hăuri!
Răcoarea albastră
[...] Citește tot
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gazelul zădărniciei
Spre golgote renăscute
Se duc timpuri nenăscute;
Merg la cinele de taină
Doar săruturi prefăcute;
Învierile-s himere
De cocoși mereu vândute;
Credincioși fără credință
Din minciună-și fac redute
Și pe-o Cruce încă-și pune
Domnul visele pierdute!
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Credința
Cristos s-a retras în
umbra lumânărilor
să taie bilete de acces insomniilor,
în tăcere între speranțe și regrete
la malul mării farurile s-au stins,
valurile au continuat să bată în pereții bisericilor
năruite de suflete palide
ca două candele stinse.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Biblia
Îți spune Domnul fericit
De ai citit, de-ai împlinit
CUVÂNTUL LUI.
Și ție ea-l recomandată
Că are o putere minunată
ÎȚI DĂ VIAȚĂ.
Ea îți arată mântuirea
Ea îți ferește rătăcirea
E UN DAR MINUNAT.
Ea alină suferința
Ea mărește pocăința
E O HRANĂ ZILNICĂ.
Întăriți-vă prin ea
În Domnu-n puterea Sa
ÎN CREDINȚĂ.
poezie de Toma Adrian Frențiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Calea
hăituit de viață, de oameni
mă refugiez în mine
fără întrebări
fără răspunsuri
oricum, nu avea cine să îmi răspundă
doar tăcerea cugetă
uneori vorbește cu mine
așa am găsit credința
atunci am aflat liniștea
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acel om...
Acel om mistuit de-o mare credinta
A fost erou, sfânt si martir.
El n-a vorbit multimii despre lupta
Si viata si-a dat-o luptând.
El n-a tinut cuvântari despre patrie
Si patria s-a hranit cu sângele lui.
El n-a visat sa aiba statuie
Si toti suntem pietre în statuia lui.
poezie celebră de Geo Bogza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A cui e vina?
Tu-mi ziceai o dată cum că pân' la moarte
Dragostea ta toată mie-mi vei păstra;
M-ai uitat pe mine, le-ai uitat pe toate,
Astfel merge lumea, nu e vina ta.
Tu-mi ziceai odată, ah! al meu iubite,
Partea mea din ceruri ție ți-o voi da;
Toate sunt uitate, toate sunt pierdute,
Astfel este veacul, nu e vina ta.
Când vărsai, știi, lacrămi și-n genunchi la mine
Îmi ziceai: o dragă, nu te voi uita!
Mă uitași îndată, mort fui pentru tine;
Vremea șterge toate, nu e vina ta.
Când te-aveam în brațe, buza ta cea dulce
Roa fericirii pe a mea lăsa;
Dar acum otravă și venin mi-aduce,
Astfel ți-este sexu, nu e vina ta.
[...] Citește tot
poezie celebră de C.A. Rosetti
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Minciuna ateilor că Biblia spune "Crede și nu cerceta!"
"Crede și nu cerceta"
Crede fără-a cugeta,
E-o minciună, dragii mei,
Ce-i scornită de atei,
Pe creștini să îi smintească
Din credința strămoșească.
poezie de George Budoi din Religia în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (12 iulie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!