Poezii despre absent, pagina 17
Ce-mi doresc mai mult, acum?
(Portret cu bujori)
1.
azi, când tot copilul știe
ce e rău și ce e bine
Ție, Doamne-Ți mulțumesc
viața mea ți-o dăruiesc
îngrijind verbul iubirii
în întreaga taină a firii
pe masă aburește pâinea memoriei
pe care a copt-o mama mea
în bucuria ei de copilă fericită...
2.
Cam acesta-i mersul lucrurilor: te atrag, te amuză, te farmecă, te încântă estetic, îți dau o plăcere ludică și cursivă, proaspătă și inventivă. Unuia care nu arde-n lectură, degeaba-i explici ce pierde. După cum se știe, grija mea dintodeauna a fost "apropierea tinerilor de cultură și dezvoltarea încrederii în ei înșiși". Pe vapor și nu numai: "ascultă mult și uită-te în ochii oamenilor". Când ceri, dăruiește-le bucuria că le ceri ceva ce le este la îndemână. Când dăruiești, dăruiește din toată inima.
[...] Citește tot
poezie de Ioan-Mircea Popovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Salt în gol
Mă mai gândesc, cu ce mai pot gândi,
mai rătăcesc, cu ochii minții arși,
ca printr-un vast deșert, pierdut în marș,
ca-i mai putea, pe undeva, trăi.
Așa o vară n-a mai fost nicicând,
coboară în fânețe semn de foc,
rămân potcoave fără cai pe loc,
pe fund de lacuri peștii mor tăcând.
Fântâni coclite crapă în zadar,
copacii par ca stâlpii unui rug,
cad păsări pe țărani, în gropi de plug,
și izbucnesc incendii-n calendar.
Și-n tot acest infern mă mai gândesc
c-ai mai putea trăi pe undeva,
iubita mea de toamnă și de nea,
și-acest pârjol să-ți pară chiar firesc.
[...] Citește tot
poezie de Dragoș Niculescu din Purgatoriu pentru sfinți (2014)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima scrisoare
plouă în cer și ceață este în lume
cafeaua arde pe masă
ochii au rămas să plângă în urmă
în urmă doar o urnă
se tace în jur
curg gânduri pe rug
mereu călător pe tragice drumuri
la final, mă caut, mă fug
e ceață deasă în casă
plouă în vatră
cafeaua e amară
și cina absentă pe masă
hipnotic în noapte
căutam câte o fată
dar fata fugea
într-o noapte cu ninsoare în noi
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viata
zile albastre se scurg încet pe langa mine
cu iz de primăvara, totul a luat viata si observ cum înflorește
eu stau la geam, trăgând absent dintr-o țigara.
cu mintea zdruncinata, nu mă gândesc decât la tine
de-o imbratisare am nevoie in aste clipe dificile
căci nu sunt eu, e altceva in mine.
un demon parca m-a cuprins, si-mi soarbe toata vlaga,
lasandu-ma cu amintiri fierbinți si gânduri fragede ce se topesc in lumi întunecate.
cu creaturi sinistre si îngeri aroganți,
ce-ntruchipează binele, când ei, nu vor decât ura si neliniște...
satisfăcuți de ale omenirii griji,
mă vad pe mine.
- inocenta a nopții, fetita a luminii!
de ce stai si te holbezi la noi cu ne-nțeles?
lumina ta vrem sa o soarbem, căci nu ne-am saturat
iar tu, ești vulnerabila, si-i bine,
căci ești ușor de modelat.
așa ca... lăsa-ne sa te ghidam in întunericului taine.
așa-mi șopteau, mișcându-se pe langa mine in ritmuri triste de chitara sparta.
[...] Citește tot
poezie de Munteanu Irina
Adăugat de Munteanu Irina Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Untitled.gif
o dimineață în care fumezi absent pe o bancă
soarele se împrăștie pe tot cerul ca o ambarcațiune improvizată
eșuată pe o plajă din tripoli
repeți obsedant diferența
photoshop-ul lucrează cu pixeli
indesign-ul cu vectori
te gândești la vectorii ăia ca la furnicile glonț
apare brusc o femeie se uită dezorientată la tine
mă scuzați mi-ați furat banca pentru fumat
în fiecare dimineață când merg la serviciu aici e locul meu
de fumat
îți vine să-ți dai pumni în cap
ai crezut că e una din alea care se plâng că au rămas fără credit
te roagă să-i împrumuți telefonul apoi dispare cu el
prin cămașa de in îi vezi sânii cum freamătă ca un alambic pentru rozmarin
și tot ceea ce poți e un zâmbet tâmp
tot ceea ce spui rămâne în piept ca o pumă
ce iese la vânătoare doar noaptea
[...] Citește tot
poezie de Emilian Valeriu Pal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă moartea nu-i sfârșitul
Dacă moartea nu-i sfârșitul, aș vrea să știu ce este.
Noi pentru eternitate nu existăm,
exceptând clipa de acum.
În pelerina mea de detectiv, m-am cățărat pe coama acoperișului,
apoi, am făcut un pas în spate
și-am aprins un chibrit, să-mi luminez viața;
în timp ce ardea, s-a pierdut în întuneric,
neluminând nimic, doar pe ea însuși.
Mi-am văzut viața căzând și m-am gândit:
Well, pupă-n fund toată știința mea-într-ale fizicii!
Timpul s-a consumat sau nu există,
Dar știu un lucru:
Viața trece prin noi cum trece lama
bambusului în creștere prin prizonierul prăbușit în poiană
ne intră prin sânge, prin capul care țipă de durere.
Viața este ceea ce li s-a întâmplat deja celor morți.
Nu existăm pentru totdeauna,
ci doar acum.
Viața trece prin noi precum raza
[...] Citește tot
poezie de Robin Hitchcock, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Perseverența este șarmul meu
cu degete strivite dar sârguincioase totuși
în pofida atâtor încercări ratate
la care au contribuit inconștient
sub dictări ale unei entități
căreia nu-i port niciun fel de recunoștință
încerc să fac eforturi întru a urma
o atât de lipsită de relevanță și scop nobil direcție
încât mă mir și eu, se miră și mâinile mele
de această subită voință de adaptabilitate
această absurditate de a înțelege mocirla existențială
cochetezi cu metafizica, slabă și ingenuă ființă
râvnind să atingi sferele unei liniști
care nu se poate afla decât într-un univers vegetal
vălul comod și compact al ignoranței poate să dispară
însă efortul de a găsi un veșmânt colorat de sihastru
sub care să te ascunzi și să le acoperi pe toate odată cu tine
nu se știe dacă va merita osteneala
ignoranța e și neconștientizare
conștientizarea e urmată însă
de dorința de a ascunde prăpastiile năucitoare
[...] Citește tot
poezie de Ancuța Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă moartea nu-i sfârșitul
Dacă moartea nu-i sfârșitul, aș vrea să știu ce este.
Noi pentru eternitate nu existăm,
exceptând clipa de acum.
În pelerina mea de detectiv, m-am cățărat pe coama acoperișului,
apoi, am făcut un pas în spate
și-am aprins un chibrit, să-mi luminez viața;
în timp ce ardea, s-a pierdut în întuneric,
neluminând nimic, doar pe ea însuși.
Mi-am văzut viața căzând și m-am gândit:
Well, pupă-n fund toată știința mea-într-ale fizicii!
Timpul s-a consumat sau nu există,
Dar știu un lucru:
Viața trece prin noi cum trece lama
bambusului în creștere prin prizonierul prăbușit în poiană
ne intră prin sânge, prin capul care țipă de durere.
Viața este ceea ce li s-a întâmplat deja celor morți.
Nu existăm pentru totdeauna,
ci doar acum.
Viața trece prin noi precum raza
[...] Citește tot
poezie de Robin Hitchcock, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rezervația de zimbri
O mie de ani, vînătorii zeloși
Vînatul suprem al pădurii-l vînară
Nu porci, căprioare, fazani și cocoși
Ci zimbri, că ei sînt pe stema de țară!
Măreț animal este zimbrul cel mut!
O mie de ani de săgeți și rafale
Dar el, melancolic, ca și la-nceput
La nimeni nu-nchină puterile sale.
Cu milă privește spre brazda de plug
Spre ieslea lui tremură botul și nara
Mai bine vînat decît vită în jug
Căci zimbrul nu ia de la alții povara.
Pe sine se poartă în negre păduri
Și tropotul lui grea furtună anunță
Și-și duce lumina în ochii lui puri
Și tropot de zimbri viței în sămînță.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rezervația de zimbri
O mie de ani, vînătorii zeloși
Vînatul suprem al pădurii-l vînară
Nu porci, căprioare, fazani și cocoși
Ci zimbri, că ei sînt pe stema de țară!
Măreț animal este zimbrul cel mut!
O mie de ani de săgeți și rafale
Dar el, melancolic, ca și la-nceput
La nimeni nu-nchină puterile sale.
Cu milă privește spre brazda de plug
Spre ieslea lui tremură botul și nara
Mai bine vînat decît vită în jug
Căci zimbrul nu ia de la alții povara.
Pe sine se poartă în negre păduri
Și tropotul lui grea furtună anunță
Și-și duce lumina în ochii lui puri
Și tropot de zimbri viței în sămînță.
[...] Citește tot
poezie de Adrian Păunescu
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!