Pablo Neruda

Există pictori care fac o pată galbenă din soare, dar mai există şi cei care cu îndemânare şi gândire fac un soare dintr-o pată galbenă.

antimetabolă celebră de Pablo Picasso
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia, dulcea fată

Poezia - dulcea fată -,
numai ce-o privesc - şi iată
că de dragoste se-aprinde,
inima în palmă-şi prinde,
capu-şi pierde-apoi deodată.

Vălul nunţii-i scot din ladă,
cu un tiv ca de zăpadă,
unduind în falduri albe,
iar la gât îşi prinde salbe,
caru-n flori aşteaptă-n stradă.

Nunta e în toi. Deodată
Coana Minte se arată
şi trei vorbe vechi îi spune.
Vălu-n ladă iar îl pune -
şi îngheaţă nunta toată.

poezie celebră de Jan Neruda
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul mi-e veşted

Sufletul mi-e veşted ca târzia toamnă,
Stins mi-e ca vulcanul ros de bătrâneţe;
Jos, la poale,-s pajişti, doruri vii, aprinse,
El e-nchis în noapte, orb la frumuseţe.

Iartă-mi legământul dragostei aprinse,
Iartă vâlvătaia ce-am aprins în tine.
Am crezut eu însumi că iubesc fierbinte,
Negândind că stins e cântecul din mine.

Ţi-am furat comoara tinerelor doruri,
Jaful şi minciuna ce-au fost fără vină.
Dacă poţi, copilă, iartă-mi amăgirea –
Nu sunt rău, ci-s numai biata mea ruină.

poezie clasică de Jan Neruda
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din văi urcă ziua

Din văi urcă ziua mai sus, tot mai sus,
cu paşii-n lumina, zglobie -
"Ci unde te duci? Spune-mi unde?" -
"Doar vezi că vârful de munte mă-mbie."

Deodată se-ntunecă muntele tot,
şi culmea de aur dispare -
"Ci unde eşti? Unde?" şi dibui în jur -
pământul e mut până-n zare.

Şi iată-ntr-o clipă mă simt părăsit -
pierită e ziua mea oare?
În friguri, privirea-mi zdrobită de dor
spre vale-a-nceput să coboare.

Trecutul meu tot e acolo, în nori -
şi simt cum mă-ncearcă mâhnirea -
mi-e frică şi-s trist de parcă-ar veni,
ca-n ceasul suprem, ispăşirea.

poezie clasică de Jan Neruda
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii nu mai caută consolare în artă. Doar oamenii rafinaţi, cei bogaţi, cei leneşi caută noul, extraordinarul, extravagantul, scandalosul. Eu i-am satisfăcut pe aceşti oameni cu toate acele lucruri bizare care mi-au trecut prin cap. Şi cu cât ei înţeleg mai puţin ceva, cu atât mai mult îl admiră. Amuzându-mă cu toate acele jocuri, acele nonsensuri, acele ghicitori şi imagini am devenit vestit. Eu sunt numai un prezentator public care şi-a înţeles vremea sa.

citat clasic din Pablo Picasso
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare copac, fiecare plantă, are un spirit. Oamenii pot spune că planta nu are minte, dar eu le spun că planta este vie şi conştientă. O plantă nu poate să vorbească, dar există în ea un spirit care este conştient, care vede totul, care este sufletul plantei, esenţa ei, ceea ce o face vie. Canalele prin care se mişcă apa şi seva plantei sunt venele spiritului.

citat din Pablo Amaringo
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tangoul vaduvului

O, Necurato, de-acuma ai gasit
scrisoarea si-ai plans de furie,
mi-ai insultat a mamei amintire,
spunandu-i ba catea spurcata,
ba mama de borfas,
si ai baut de-acuma singura,
de una singura, ceaiul din amurg,
uitandu-te la pantofii mei cei vechi
si goi pe vecie,
si nu vei mai putea sa-ti amintesti bolile,
visele nocturne si bucatele mele
fara sa ma blestemi cu glas tare,
ca si cum as fi inca acolo,
plangandu-ma de tropic,
de febrele otravite care mi-au facut atata rau
si de inspaimantatorii de englezi
pe care inca-i mai urasc.

Necurato, intr-adevar,
ce noapte mare si ce pamant singur!

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Pablo Neruda
Adăugat de Andra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Da, vei vedea, natura

Da, vei vedea, natura, vei vedea
că mult timp îmi vei fi însoţitoare -
tu te-ai schimbat din stânci spre crengi,
şi eu la fel, din cap până-n picioare.

E pasul mai uşor, şi-n glesne simt
cum îmi zvâcneşte-o vână jucăuşă,
mă tăvălesc prin iarbă şi alerg
în loc să merg frumos pe cărăruşă.

În cale când îmi murmură-un pârâu,
mă-mbie la taifas prietenia,
când lunca-mi iese-n cale, drept salut,
îmi zvârl în sus, cu-un chiot, pălăria.

De-mi înfloreşte-n drum un tânăr pom,
îi mângâi trunchiul, coama lui pletoasă,
şi glasul meu de bariton l-încerc
când cântă-n pom o pasăre aleasă.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Jan Neruda
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oda saraciei

Cand m-am nascut
te-ai luat dupa mine
si ma priveai,
saracie
printre sipcile putrede,
in iarna profunda.
Apoi
tot ochii tai erau cei
ce ma priveau printre grinzi.
Noaptea,
stresinile
repetau
numele si prenumele tau
sau, cateodata,
solnita sparta,
camasa rupta,
ghetele ranjite mi te-aminteau.
Stateai acolo,
la panda,
cu dinti tai viermanosi,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Pablo Neruda
Adăugat de Andra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă tăcea, filosoafă rămânea! (Lui Neaţă Gabriela, chimistă, conferenţiară universitară)

Într-o zi, la facultate,
Oameni mulţi – festivitate
(Ziua-n care subsemnatul
Susţínut-a doctoratul),
Discutau de una, alta,
Despre Yalta, despre Malta...

Într-un colţ, mai într-o parte,
Discutând eu despre arte
Cu madam Panaitescu
Şi cu doamna Bogdănescu,
Despre Marilyn Monro',
Despre Pablo Picasso,

Gabi Neaţă, deodată,
Spuse, iar făcând-o lată:
Are şi vecina Nasta,
Câine tot din rasa asta!...
(Astfel s-a băgat în vorbă
Precum musca într-o ciorbă.)

[...] Citeşte tot

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (2011)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!