vreme

Verde

O, dulce cantec, asurzit de vreme,
Poarta-ma lin spre ale lui poeme.
Incanta-mi auzul cu dulci asonante,
Distruge-mi uratul, desarte sperante...

Inalta-ma usor, albeste-mi aripa,
A carei greutate ii striveste clipa.
Atinge-mi tulpina ce tinde la verde,
O scanteie din priviri ce nu se mai pierde..

Asaza-ma, deci, pe norul de-argint,
Strecoara-mi gandirea pe al lui strans furmint.
Deschide ai mei ochi dezmierdati de-un alint,
Cuprinde si ameteste-l cu- aroma de-absint.

poezie de Deea Dinescu
Adăugat de Deea Dinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moisescu: Acuma, pentru că ne-am băut laptele şi mierea, putem finaliza problema organizării. Nu e de glumă. Cei de pe Muntele Sfânt ne-au cerut restructurări urgente.
Secretara: Cum adică, restructurări?
Moisescu: Simplu. Se modifică schema. Trebuie să renunţăm la trei birouri.
Funcţionarul: Au înnebunit? Am târât aceste birouri prin deşert atâta vreme. Şi acum ne cer să le scoatem din scenă?
Moisescu: Aşa s-a hotărât, aşa vom face. E prea mare numărul de birocraţi pe cap de locuitor.

replici din piesa de teatru Logica rătăcirii, scenariu de Valeriu Butulescu (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Şedinţe, Snow-ball câştiga adesea majoritatea prin discursurile sale strălucite, dar Napoleon se pricepea mai bine să-şi atragă sprijinitori în perioadele dintre Şedinţe. Avea un succes deosebit cu oile. În ultima vreme, oile începuseră să behăie "Patru picioare bine, două picioare rău" şi când trebuia, şi când nu trebuia, şi adeseori întrerupeau discursurile lui Snow-ball în acest fel.

George Orwell în Ferma animalelor
Adăugat de Ilinca Neamtu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La câteva zile după ce am venit prima dată la Londra, la puţină vreme după sfârşitul războiului, mă găseam într-o pensiune, căreia îi spuneau hotel particular, pe lângă High Street, în Kensington. Proprietarul pensiunii era domnul Shylock. Nu locuia acolo, dar mansarda era rezervată pentru el, şi Lieni, malteza care avea grijă de casă, îmi spunea că, din când în când, mai petrece acolo o noapte cu câte o fată. "Englezoaicele astea!", se minuna Lieni.

începutul de la Măscăricii de V.S. Naipaul (1967), traducere de Ana-Maria Baciu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei hoaşte care vrea să se mărite

De spate-i cocoşată, nu are dinţi în gură,
Iar faţa-i e brăzdată cum e o arătură,
E surdă de-o ureche, privirea-i e saşie,
Şi e aşa uscată de parcă e-o scrumbie.

La mers se poticneşte şi-i tremură o mână,
Îi scârţâie genunchii şi părul parcă-i lână,
Iar ţâţele-i atârnă ca rufa la uscat,
Doar pielea e de ele, că-aproape au secat.

Şi totuşi o furnică ai dragostei fiori,
În pat se zvârcoleşte din seară până-n zori
Şi vrea să se mărite, visează-orgii carnale,
Deşi de-o vreme Moartea îi dă mereu târcoale.

poezie satirică de George Budoi din Pamflete şi satire (11 noiembrie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu drag

Am fost, iubita mea, cuprins de spaime
la gândul că la mine-ai să te-ntorci
ca nervii ce-au rămas să mi-i mai storci
cu bănuieli că am iubiri şi taine

Dădeam din colţ în colţ prin mintea-mi vie
şi mă loveam, adesea, de un gând,
dar –fii tu liniştită!- din cel blând,
de-acela gen: cum ar putea să fie?

Acum sunt împăcat; privesc un prag
pe care l-ai trecut de multă vreme
doar într-un sens, iar sufletul îmi geme
ca scârţâitul unei uşi de fag
pe care aş fixa, cumva, cu cleme,
anunţul: "Am plecat! Hai, pa! Cu drag."

poezie satirică de Daniel Vişan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât se accentuează criza aceasta economică şi finanţiară, care ne bântuie de atâta vreme fără s-avem speranţă a scăpa aşa de curând, cu atât mi se lămureşte mai bine amintirea lucrurilor de pe vremea războiului din urmă ruso-româno-turc. N-am pretenţia să pricep economia politică şi, prin urmare, nu voi căuta să fac vreo paralelă între starea actuală economică şi starea în care se afla ţara noastră până în ajunul marelui război. Ştiu însă că lumea toată se plângea tot aşa de amar ca şi astăzi de lipsa banilor pe piaţă.

Ion Luca Caragiale în Leac de criză (1900)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jerry (izbucneşte în lacrimi): Of, de ce oare m-am lăsat convins?
Joe: Cum de mai vorbeşti cu mine despre asta?
Jerry: Nu prea-mi miroase bine treaba asta.
Joe: Haide, fii serios! Ce anume te îngrijorează? Vei avea multă vreme slujba asta.
Jerry: Şi dacă nu?
Joe: Jerry, băiatule, de ce eşti aşa pesimist? Să spunem că te-ar lovi un camion. Sau că pică bursa. Sau că Mary Pickford divorţează de Douglas Fairbanks. Sau că Dodgers vor pleca din Brooklyn!
Jerry (observă la masa alăturată insigna unui agent sub acoperire): Joe...?
Joe: Sau că lacul Michigan se va umfla.
Jerry: Nu te uita acum, dar să ştii că tot oraşul e sub apă!

replici din filmul artistic Unora le place jazz-ul (29 martie 1959)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

În legătură cu ce te-am auzit afirmând, cum că pe lume ar mai fi şi alte împărăţii şi state locuite de fiinţe omeneşti tot atât de mari ca dumneata, filozofii noştri se îndoiesc foarte şi presupun mai curând că ai picat din lună sau dintr-o stea, pentru că e sigur că o sută de muritori de mărimea dumitale ar nimici în scurtă vreme toate fructele şi vitele de pe moşiile Maiestăţii sale; şi-apoi, de şase mii de luni cronicile noastre nu pomenesc alte ţinuturi în afară de cele două mari împărăţii, Lilliput şi Blefuscu.

Jonathan Swift în Călătoriile lui Gulliver (1726)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ce florile de lotus s-au deschis (fragment)

După ce florile de lotus s-au deschis – pe lacul de la vest este plăcut.
Vino aici pentru o vreme şi adu şi nişte vin,
Nu-i nevoie de steaguri şi flamuri,
În faţă şi în spate se întind perdele de purpură şi privelişti verzi.

Barca pictată a rămas în derivă printre florile luxuriante.
Miresme plutesc pretutindeni în cupe galbene,
Ceaţa şi ploaia sunt atât, atât de fine...
Rătăcit printre fragmente de triluri şi cântece, eu nu mă mai întorc niciodată.

poezie clasică de Ouyang Xiu din Culegând mure, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!