Toate rezultatele despre voci, pagina 16
Lasă-mă
să îți explic: stăteam în întuneric. în
acest spațiu se formau tot alte și alte cercuri
noroase (cumva, ca de smoală) asemănătoare
cu acelea ce prind contur în mijlocul unei ape care
a cunoscut imediat greutatea unui corp, evident.
puteam simți viitorul, mirosea a trecut. nu exista
materie. puteam auzi cum răgușește nimicul.
tot ceea ce înțelesese lumea până în momentul
de față (cu bune și cu rele) era greșit. adieri
de voci mă atingeau uneori. îmi spuneau să
rămân (fiecare, pe rând). am deschis mai apoi
ochii. mă durea însuși faptul că m-am trezit.
poezie de Johan Klein
Adăugat de Johan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimpul din urmă
Rămân cu un gând alb
În margine de albastru
Pierdut din vedere de aripi
Murdare de cuvinte.
Te-am căutat în voci
Ca o piesă de viață
Scrisă la nesfârșit,
În gândul meu alb, rămânând
O promisiune fără istorie.
Să mă privești mai târziu
Prin ochii păsărilor din înaltul cer
Și aș vrea să îți spun din nou
Într-un gând simplu
Că nu am plâns acele zile...
Copacii au făcut copaci în jurul meu,
Și am exprimat sunsul lucrurilor,
În lucruri.
Primăvara și-a luat
Frunzele din toamnă,
Am topit înghețul pentru a tăcea
[...] Citește tot
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voci
Ai încercat cu spini să te-nconjuri,
iar ei ți-au devenit acum sechele
din vremea când petalele-n arsuri
voiai să le transformi în imortele
Pe care niciun gest, cât de firesc,
să nu le-atingă, să nu le-nfioare,
și, nici măcar în șoaptă, "te iubesc!"
să nu-ți atingă sufletul de floare.
Acum, în cuibul incomod de spini,
iubirea te îndeamnă la visare,
și vezi, în scutul tău, doar mărăcini
din care zborul tău vreo șansă n-are.
Ai vrea să treci de ei, privești în sus,
ai vrea să scapi de vocile secrete
ce-ți spun că e târziu și c-a apus
iubirea. Tu le crezi? E Dragobete!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dintre necitiri
vântul bate-ntr-o fereastră, fără chipuri
zăvorâtă o ușă a înghețat
în așteptare
un hol pustiu nu mai ascultă voci
o oglindă prăfuită și-a uitat chipul
serile înghețate au rămas fără șoapte
diminețile nu se mai pot trezi
apusul tresare și este prea roșu
o noapte-și plimbă fantomele, umbrelor în pași
fără sens
te caut printre crengi prea uscate de timp
nu vreau ca mâine o mână albă să nu mai fie
o lacrimă uscată pe-o amintire și-o foaie
necitită de timp
acum în mână mai am încă cu o carte de viață
nescrisă
poezie de Viorel Muha (februarie 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vârtej de pace și splendoare
Sunete armonioase ce-mi copleșesc inima,
Misterul cuibărit în culorile unei picturi,
O lacrimă ce-și strigă bucuria sau patima,
Clipe zdrențuite ce lasă grăbite minuturi.
Chemarea speranței, valul ce se rostogolește,
Pulberea de stele ce fardează cerul de vară,
Picături mărunte de ploaie, căzând mocănește,
Sărutări pasionale pierdute într-o gară...
Ascult încântată aceste voci, zbor peste toate,
În mine le-ajung ca pe o smoală strălucitoare
Ce mă-nvăluie scoțându-mă din captivitate,
Ducându-mă într-un vârtej de pace și splendoare.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
casa asta se mișcă,
cearșafurile
au transformat scaunele, pianul
în fantome,
o lună cheală se plimbă printre candelabre
și dă de mâncare lupilor
binecuvântări
și voci de copii.
e atât sânge în pereți,
încât sunt vânați înaintea sărutului.
un amestec de panică și rușine se piaptănă
către creștetul mansardei
ca și când trebuie să plece
frumoase
într-o nuntă pe pajiște
(trebuie luate cu împrumut
un picior de vioară,
o fereastră spre toscana,
[...] Citește tot
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima dorință
Cum anii se adună, zeci,
Un singur lucru mă alină:
În pivniță un loc de veci
Și ca sicriu -o bute plină!
Să am semnal de internet,
Nici laptopul să nu-mi lipsească
Și să-mi turnați cât mai incet,
Pe piept, o sticlă de Fetească.
Nu vreau nici popi și nici sicriu,
Prefer să vină drăcușorii,
Să pot în liniște să scriu,
Să-mi intre vinul în toți porii.
La cap să-mi cânte-ncetișor
Doar cântecele relaxante,
Pe zece voci, duios, în cor,
Neveste, soacre și amante.
[...] Citește tot
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima dorință
Cum anii se adună, zeci,
Un singur lucru mă alină:
În pivniță un loc de veci
Și ca sicriu -o bute plină!
Să am semnal de internet,
Nici laptopul să nu-mi lipsească
Și să-mi turnați cât mai incet,
Pe piept, o sticlă de Fetească.
Nu vreau nici popi și nici sicriu,
Prefer să vină drăcușorii,
Să pot în liniște să scriu,
Să-mi intre vinul în toți porii.
La cap să-mi cânte-ncetișor
Doar cântecele relaxante,
Pe zece voci, duios, în cor,
Neveste soacre și amante.
[...] Citește tot
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi, artiștii fără vină
Atâtea voci străbăteau stepa
Portative stranii pe eter
Cocorii strânși într-un echer
Peste ținutul lui Mazepa
Ceața presărată din înalt
Se insinua felină
Pe-un orizont cu lună plină
La apus, un munte de bazalt
Brandemburguri la ferești
La ceaiul de la ora cinci
Zvon suav de caterinci
Și fantomele-n calești
Floarea mea de alabastră
Zborurile la soroc
La câte jocuri de noroc
Am pierdut dragostea noastră!
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Floare de lotus (2006)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pogorârea din singurătate....
Eu cred că pogorârea în singurătate
se face în cea mai profundă liniște,
nu știu cum se numește
când ți-e scris în destin
să simți vibrația cuvintelor
care tocmai pe tine te conțin...
când fiecare literă e un strigăt, o treaptă,
o vibrație, o litanie
o larmă de voci, o chemare
o spovedanie/poate
de aceea hrănesc pasări ca și cum...
mi-aș hrăni sufletul
(pentru câteva virtuți mângâietoare)
și pentru atât m-aș împărți pe din două...
așa m-aș rezidi azi: cu totul și pe deplin
ca și cum, visez să mai trăiesc (ceva)
ceva care să mă transforme... în rouă!
poezie de Daniela Pârvu Dorin din poem de duminica, Amprente (2 august 2020)
Adăugat de Daniela Pârvu Dorin
Comentează! | Votează! | Copiază!