televiziune

■"Până la lovituri de stat şi revoluţii, ordinea constituţională a unui stat este răsturnată de nefuncţionalitatea regimului democratic, a statului social de drept, a separaţie puterilor datorită marii corupţii politico-economice, a încălcării sistematice, voalate de către instituţiile de forţă statală a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, a încheierii de tratate strategice şi contracte economico-sociale în defavoarea societăţii, a ţării. Lipsa de moralitate în politică, hărţuirea personalităţilor integre, promovarea canaliilor în funcţii cheie statale, inversarea sistemului de valori morale, naţionale, trusturi de presă şi de televiziune folosite discreţionar de către mafiile politice, economico-financiare completează tabloul răsturnării ordinii constituţionale într-un stat.
Este şi cazul ţării noastre, România."■
☆Adrian Ibiş

Adrian Ibiş în Cartea "Cugetări. Reflecţii etice şi socio-filosofice", Editura Pansofia, Bucureşti
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu toată evidenţa, Tozgrec dăuna climatului internaţional. Nu se mulţumea însă numai să tulbure apele politice, ci s-a dedat chiar la o acţiune neruşinată ca să ruineze pacea lăuntrică a maselor atunci când a acceptat să apară la televiziune, sub nasul câtorva sute de agenţi mai hotărâţi ca nicicând să-l elimine. Omenirea a avut ceva de furcă până să desemneze un interlocutor pentru Tozgrec; multă vreme s-a şovăit între un fizician, autorul unor cărţi ce susţineau unitatea fundamentală a ştiinţei actuale şi a misticii, şi un celebru istoric. Alegerea s-a oprit la cel din urmă fiindcă el se voia neutru din punct de vedere politic şi credea cu tărie în progresul instituţiilor şi al tehnicilor umane. Pe lângă asta, era şi autorul unui roman poliţist despre Tozgrec, ce avusese mult succes.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Naufragiu în cotidian

e dur, contondent peisajul,
de cum ies din casă
cotidianul mă loveşte peste faţă,
mai rău ca prima palmă
dată din dragoste,

un şofer m-ar lua la bătaie
că nu l-am lăsat să treacă
peste un om,
o doamnă bine mă apostrofează
că am înjurat un câine,
un beţiv
mă ceartă că nu merg
la biserică sistematic,

analfabeţi aşteaptă în stradă respectul
social,
oameni cu ochi de animal
aşteaptă un codru de pâine
şi sinteza zilei,

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Părinţii unei eleve de la Şcoala Marin Sorescu, din comuna Racoviţa, jud. Argeş, au făcut un scandal public, cu televiziune, pentru că directorul Adrian Duţă a luat mită de la ei ca toanta lor să treacă clasa a VII-a, dar tot a rămas repetentă (pamflet)

Fără de nicio ruşine,
Ai luat mită de la mine,
Ca să-mi treacă fata clasa,
Că-i cam proastă, păcătoasa.

Ţ-am dat "uschi", "euroi",
Un godac şi doi răţoi,
Trei pachete de cafea
Şi-un costum de catifea.

Mi-am luat mie de la gură,
Ţ-am dat şi din bătătură,
Ţ-am băgat în portbagaj,
Şi-ai luat tot cu mult curaj.

Ai luat "uschi", ai luat toate,
Dar n-ai pic de demnitate,
Că deşi eu ţ-am dat "dreptul"
Iară tu ţ-ai dat acceptul,

[...] Citeşte tot

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (20 iunie 2015)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reporteriţa: Am venit să-ţi luăm un interviu, maică.
Bătrâna: Ce dracu să-mi mai luaţi?
Reporteriţa: Am venit să-ţi luăm un...
Bătrâna: Păi mi l-aţi mai luatără o dată, taică.
Reporteriţa: Când?
Bătrâna: Oho! Pă la anii '60, taică... '60...
Reporteriţa: Cum ţi l-au luat, maică? Ţi-au pus microfonul în faţă, sau cum?
Bătrâna: Da, da, taică... Mi-au pus pistolul! La ceafă, taică, la ceafă!
Reporteriţa: Gândeşte-te bine, maică! Eşti la un interviu pentru televiziune... Pistolul sau microfonul?
Bătrâna: Aaaa, pistolul, sigur pistolul! Că microfonul iera sub masă...
Reporteriţa: Si ce-ai spus?
Bătrâna: Păi am zis, taică... am zis, oho... "Jos comunis..." Dar nu s-a auzit! Că pesemne de la pistol nu se aude ca de la microfon, taică...
Reporteriţa: A fost un moment însemnat din viaţa matale, maică, aşa-i?...
Bătrâna: Am semnat, taică... am semnat. Cu toate că eu nici nu ştiam să scriu. Da' când am văzut pistolul, am învăţat pă loc, ştii cum? Academiciancă mă făcui...

replici din Unda veselă, sceneta "Interviu la ţară" de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carnea victimelor, se spunea, fusese a doua zi vândută în piaţă, ca să sature mulţimea. Dar răzmeriţele au continuat şi nimeni nu mai avea acum siguranţa vieţii sale sau a celor dragi. Câţiva agenţi ai Bedeker-ului au înscenat o tentativă de a ocupa postul naţional de televiziune. Scenariul lor prevedea eşecul, dar nimeni nu li se împotrivi. Schimbîndu-şi planul, puseră mâna pe emiţător ca să comunice populaţiei că reprezentau un grup înarmat de imaculişti, a căror intenţie era să scoată Jormania din sfera de influenţă a Imperiului. Emisiunea încă nu se terminase când Maculburgul protestă vehement şi ameninţă cu trimiterea unei armate în ajutorul guvernului popular al Jormaniei. Despre ce guvern să fi fost vorba? Greu de precizat, căci Jacan nu era numit în comunicat. Dar, la rigoare, s-ar fi putut oricând forma nenumărate guverne populare şi nu era nici măcar necesar ca membrii lor să fi vorbit jormana: căci, deşi li se pun multe în cârcă, jormanii au această indiscutabilă calitate de-a nu fi xenofobi.

Ioan Petru Culianu în Păcatul împotriva Spiritului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oricum, cu ajutorul sateliţilor artificiali de telecomunicaţii, lansarea putea fi urmărită în direct la televiziune, aproape pe tot cuprinsul globului pământesc, de către cei dornici să vadă acest eveniment. Până în momentul lansării, crainicul spaţioportului vorbise despre obiectivul misiunii, misterioasa planetă Proxima, dăduse date referitoare la membrii echipajului, deşi era conştient că aceştia erau supercunoscuţi, explicase pe larg despre uriaşa navă spaţială "Pacifis", despre instructorul şef al echipajului, domnul profesor Eugen Manea şi despre directorul Institutului, domnul Traian Simionescu, vorbise despre modul în care a fost pregătită şi organizată această importantă misiune etc. etc. În general, dăduse informaţii referitoare la misiune şi nu avusese motive să se plângă, subiectul dovedindu-se aproape inepuizabil, iar în plus, se bucurase de un larg auditoriu, pentru că oamenii îl ascultaseră cu interes, căci fiecare dorea să ştie cât mai multe lucruri despre tot ceea ce era legat de această misiune spaţială ieşită din comun, din tiparele obişnuite până atunci.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian Simionescu îl caracterizase pe Lucian cu multă mândrie şi admiraţie; îl lăudase chiar, dar nu se putuse abţine. Nu amintise nimic de faptul că îl considera favoritul său, deşi era conştient că se putea afla cu uşurinţă. Privi o clipă spre preferatul său; cele şase mici bulinuţe aurii sclipeau pe reverul hainei sale, în lumina soarelui. Chiar directorul i le ataşase în acel loc. Lucian era comandantul misiunii... Directorul zâmbi mulţumit, totuşi cu oarecare amărăciune. Ar fi dorit să strige în gura mare: "Iată-l! Acest băiat este de fapt, fiul meu şi sunt tare mândru de el!" Dar nu putea proceda astfel. Privi cu jind spre blondul Enka Iulian; oare acesta îşi dădea seama cât de norocos putea fi?! Alungă însă rapid aceste gânduri din minte, pentru că primise un alt plic; era directorul Institutului şi se afla în faţa camerelor de luat vederi. Nu se putea face de râs, ori da în spectacol în direct, la mai multe posturi de televiziune, care ar fi avut astfel ce comenta. Se adună repede şi-şi dobândi rapid cumpătul.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

D-ale tranziţiei sau Treptele integrării - IV

Cel mai realizat, pe toate planurile,
pare a fi doctorul Faust.
După ce i s-a decernat premiul Nobel,
numele său ilustru figurează în vitrinele tuturor librăriilor
şi în mai toate publicaţiile.
Guvernele nu au cum să nu ia în considerare
opiniile sale,
mai ales când presa scrisă publică ştiri senzaţionale
despre iminenta sosire a lui Godot,
care panichează comunitatea
şi scindează societatea: pro şi contra Godot,
în timp ce autorităţile devin neputincioase.
În aceste momente critice,
doctorul Faust este invitat la toate posturile de televiziune.
Doct, nuanţat,
prestigiosul cărturar explică – pe un ton cald şi cuceritor –
că societatea are mare nevoie, desigur, de sărbătorile purificatoare
ale naşterii şi învierii lui Godot,
că Godot constituie, desigur, unul dintre cele mai frumoase mituri
ale omenirii,

[...] Citeşte tot

poezie de Traian Călin Uba din Şi totuşi, rodim
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar era oare îndreptăţit patriarhul să creadă că revelaţiile din ce în ce mai numeroase ale lui Tozgrec aveau ca rezultat să învenineze relaţiile deja extrem de problematice dintre ţările lumii? Nu neapărat. Aceste relaţii fuseseră dintotdeauna întemeiate pe neîncredere şi minciună şi doar imbecilii puteau fi de altă părere. Din moment ce nimic nu se schimbase în natura relaţiilor dintre state, acestea încercară mai întâi să se descotorosească de Tozgrec, însă, neizbutind, hotărâră pur şi simplu să-şi schimbe tactica spre a nu se mai lăsa contrazise de el. Reprezentanţii puterilor începură acum să comunice lucruri adevărate ce semănau într-atât cu minciunile că nimeni nu remarcă schimbarea. Din când în când, Tozgrec dezvăluia dedesubturile unor afaceri cu deosebire de scabroase şi viaţa marilor tâlhari deveni din ce în ce mai grea. Milioane de oameni înarmaţi până-n dinţi erau peste tot în căutarea lui Tozgrec, pe care iar nu-l găseau niciunde. În această căutare armată, sute de bătrâni, maiestuoşi sau zdrenţăroşi, îşi pierdură viaţa din pricina asemănării lor, reale sau aparente, cu Tozgrec. Un şef de stat declară la televiziune că cea mai grea condiţie de la începutul secolului al XXI-la era fără îndoială aceea de bătrân.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!