rime foaie verde saramura

Sonet

Cum se deşir din straşina-nvechită
Şi picur jos broboanele de ploaie!...
Un paltin tânăr crengile şi-ndoaie
Ai crede că îşi frânge vreo iubită.

Tăcerea casei-mi pare mai greoaie
Şi mă dezgustă viaţa netrăită
Şi fără sens... Pe fiece clipită
Mai scad din partea vremii câte-o foaie.

Aş vrea să prind a gândului aripă
Să pot s-o ţin în loc măcar o clipă,
Să-mi mângâie viaţa-ntunecată...

Şi o aştept... dar nu ştiu... o să-mi vină?
Mi-e dor de ea... mi-e dor de luna plină
A nopţilor din vremile de-alt'dată.

sonet de Ion Minulescu din Viaţa nouă, nr. 2 (15 februarie 1898)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acuarelă

Au înverzit copacii de cântul unei mierle
Ca de-o zăpadă verde căzută-n luna mai
Şi ferecat în sunet, e aerul cuminte
Suflat prin narghileaua parfumului de ceai.

Păstorii de insecte, duc greierii la munte
Prin colbul de lumină pufos ca păpădia
Şi-n timp ce dulci miresme plutesc îmbietor,
O frunză de arţar, contemplă veşnicia.

Splendoarea dintre maluri susură aievea
Trecând peste genunchii pietrelor din vad,
Un zbor desculţ e bronzul de pe aripi
Al unui cărăbuş, cu sufletul nomad.

Albastră e pădurea foşnind prin alunişuri
Cu fluturi argintii, împovăraţi de cer
Şi păsări cântătoare ce fumegă aiurea
Un recital de triluri, prin temple de eter.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Georgescu din Ipostaze (2017)
Adăugat de Constantin Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O artă

Lacrima nu doarme-n frunză verde.
Arta de a pierde se-nvaţă zi de zi.
Sunt lucruri create spre-a se pierde –
Iar pierderea devine-un fel de-a fi.

poezie de Elizabeth Bishop din Geografie III, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra

Punct infinit,
clopot mă
tace,
dăngăne clipa
cu fluturi de colb;
ierburi înalte
pasc amintirea,
umbra coasei,
prin giulgiul verde,
pipăie nechipul.

poezie de N. Petrescu-Redi din Înrourări (2005)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul milei

Imbatranim, maestre
Bagi de seama?
Pe-al nostru scris trec ani si ani de zile incepem sa contam printre fosile
Revistele ce ies nu ne mai cheama!

Cu rime noi, cu ritmuri mai subtile,
Au rasarit atati poeti de seama!
De umbra noastra nimeni n-are teama! «Nu-nvie mortii, - e-n zadar, copile!»

Dar totusi, parca inima-ti invie
Cand vezi ca vreo cucoana te mai stie
In unele reuniuni burgheze

Si mai ales te prinde bucuria
Cand vezi cum, achitandu-si datoria,
Confrati mai tineri vin sa te lanseze.

poezie celebră de Victor Eftimiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasămite, aveau zmeii cunoştinţă de vitejia lui Greuceanu. Apoi intrară câteştrele zmeoaicele în casă şi se puseră la sfat. Greuceanu numaidecât se dete iarăşi de trei ori preste cap şi se făcu o muscă şi intră în cămara zmeilor. Acolo se ascunse într-o crăpătură de grindă de la tavanul casei şi ascultă la sfatul lor. După ce luă în cap tot ce auzi, ieşi afară şi se duse pe drumul ce ducea la Codru Verde şi acolo se ascunse subt un pod. Cum se vede treaba, din cele ce auzise, ştia acum că zmeii se duseseră la vânat în Codru Verde şi aveau să se întoarcă unul de cu seară, altul la miezul nopţii şi tartorul cel mare despre ziuă. Aşteptând Greuceanu acolo, iată măre, că zmeul cel mai mic se întorcea şi, ajungând calul la marginea podului, unde sforăi o dată şi sări înapoi de şapte paşi.

Petre Ispirescu în Greuceanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O haită de femeie

... ar fi putut ajunge la tine înaintea ta
pe urmele ochiului verde
la drumul ninsorii date în pârg
dar cineva strigă la geam
lupiii
înfăţişării cu genunchii zdrobiţi
ce-adulmecă sângele plânsului...

poezie de Maria Podari
Adăugat de Maria Pîrlogea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picnicul - o amintire

Cum vremea cărnii a trecut
Şi nu mai ştiu ce-i un grătar,
La iarbă verde mai ies doar
Cirezi şi turme la păscut.

epigramă de Alexandru Hanganu din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testamentul gândului

Iară scriu şi-aud afară Întunericul de smoală Şi salcâmul ud oftând, Cu frunzele delirând.
Plouă-n noaptea toamnei gri, Udă frunze zeci de mii Şi-n sicriele de fier, Aşez gânduri de rebel.
Mai curg rimele pe foaie Una, trei, zece, şiroaie, Iar prin ochii reci deîndat' Plânge cerul frământat.
Rătăcind prin amintiri Văd cum fostelor iubiri, Nu le pasă de-al meu vers, Eu alerg prin Univers.
Şi rămân în ploi şi vis Doar cu masa mea de scris, Mâzgălind pe-un pergament, Al gândului testament.

poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mireasa timpului meu

Dacă aş rezerva timpul să stea în loc
l-aş învăţa să asculte tic-tac-ul inimii mele,
i-aş povesti întâmplări din lună şi stele,
i-aş înşira, ca pe aţă, vrute şi nevrute
şi-apoi, l-aş seduce.
Universul ar încremeni, ar asista, mirat şi contrariat,
la scena iubirii eterne, iar eu, mireasă aleasă,
voi cânta partitura stelelor căzătoare,
cu refrenul în rime de dorinţă,
imitând zborul îngerilor.
Dansul nupţial ne va cuprinde şi ne va prinde
în spirale de suave şoapte alunecânde,
ecou de nepătruns,
spre alte lumi, nelumeşti,
acolo unde vom fi contopiţi
în eternitatea nemărginirii.

poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!