regim

Covid-ul şi moldoveanul

Motto: Două sedii ale Judecătoriei Chişinău,
vor activa într-un regim special după ce
doi angajaţi au fost testaţi pozitiv la Covid-19.

După raita-n parlament, ca o superstiţie,
trece virus imanent şi pe la justiţie!

Mai sleeşte, mai separă, într-un stil sinistru,
şi puterile şi ţara dintre Prut şi Nistru.

Numai că... se stinge lume simplă ca un boţ de lut,
din elită - nici un nume, nici un hoţ, nici un mancurt!

Nici o lepră, ordinara: Preşedinte, prim- ministru
numai medicii şi ţara, Prutul şi bătrânul Nistru.

Stă acasă moldoveanul, fără muncă şi parale,
stă şi-şi scarpină aleanul -când la deal şi când la vale,

Căci i-i scris în catastife şi trecute la registru

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (4 iunie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În 1949, după ce secole la rând fusese o ţară inaccesibilă, Nepalul şi-a deschis graniţele, iar un an mai târziu noul regim comunist din China a interzis accesul străinilor în Tibet. Cei care urmau să escaladeze Everestul au început să fie interesaţi de zona sudică a crestei. În primăvara anului 1953 o numeroasă echipă britanică, organizată cu zelul justificat şi cu resursele copleşitoare tipice unei expediţii militare, a fost cea de-a treia echipă care a încercat să cucerească vârful urcând dinspre Nepal. La 28 mai, după două luni de eforturi extraordinare, au încropit o tabără de înaltă altitudine pe Creasta Sud-Estică, la 8.500 de metri. Foarte devreme în dimineaţa următoare, Edmund Hillary, un neozeelandez zvelt, şi Tenzing Norgay, un şerpaş experimentat, au pornit spre vârf, folosind butelii de oxigen.

Jon Krakauer în În aerul rarefiat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ofelia

Of câte regrete ai produs
Dulce imagine clandestină
Câte încercări au trecut pe lângă tine
Şi au produs rutină sau revoltă
Tu le atragi ca un magnet
Tu le produci şi le expulzezi
La tine converg consecvent
Regrete timpurii scăpate din reflex
Regrete conspirative sau obsesive
Multe dintre ele survin afectiv
Altele se reproduc pe fond de ten
În regim excedentar
În variante automate
Poate izvorăsc din nuri tăi interzişi
Sau din dialectul tău simpatic
Sigur din frumuseţea ta blajină
Tot mai rar distribuită
Şi mai rar accesată
Multă severitate divulgi
La pretendenţi agasanţi

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (31 august 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice regim care vine la conducere se chinuie întotdeauna să fasoneze domeniul acesta, al Educaţiei. Şi-ncep prin a decreta că educaţia copilului începe de la deprinderea lui cu computerul. Nu sunt deloc de acord cu această chestiune. Un om poate fi educat, în sensul înalt al cuvântului, fără ca să ştie să lucreze la computer. Educaţia trebuie, aşadar, pornită, nu de la deprinderile artificiale, ci de la ceea ce ne deprinde cu natura, cu lumea aşa cum este ea. Or, noi suntem obsedaţi de forţarea lucrurilor. Primul lucru care lipseşte şi care favorizează comportamentul agresiv în familie este falsitatea educaţiei. Noi nu-i mai educăm pe copii în cadrul unor repere normale: să-şi iubească fraţii, să respecte bătrânii, să respecte natura, să se ducă la biserică. Am observat că, din păcate, a merge la biserică, pentru unii, începe să fie o formalitate. Ba, încă, mă mulţumesc că şi-aşa se mai duc, în special la oraş.

Constantin Romanescu în ziarul Lumina, interviu (10 ianuarie 2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă sarmalei

Cum s-ar defini sarmaua?

Vis înaripat al verzei ce-l avu cât a durat
Somnul lung metamorfozic în butoiul de murat...

Potpuriu de porc şi vacă, simfonia tocăturii,
Imn de lăudă mâncării, înălţat în cerul gurii.

O cochetă care-şi scaldă trupu-n sos şi în smântână
Şi se înfăşoară-n varză ca în valuri de cadână.

O abilă diplomată ce-a-ncheiat o strânsă ligă
C-o bărdacă de vin roşu şi-un ceaun de mămăligă.

Oponentă din principiu şi un straşnic adversar
Pentru tot ce e dietă sau regim alimentar.

Un buchet de mirodenii, o frivolă parfumată
Ce te-mbie cu mirosuri de slănină afumată.

[...] Citeşte tot

poezie de Al. O. Teodoreanu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bună să ne fie inima

Mă-nchid adesea si sufăr in tăcere
Ochii mi-s lacrimi de roua
Nu mai doresc nimic
Accept ce-mi e sortit.

Sunt singura femeie ce strigă lumina
Trag dupa mine un plug
Doresc sa ar pământul roditor al ţării
Dar locurile au fost vândute străinilor

Străini am devenit chiar noi in scumpa tara
Uitând sa mai vorbim întâia limba
Străini suntem cu toti, prigoniti...
Suntem victimele unui regim?

Nu suntem decat marionete ale marilor puteri
S-au rupt si aţele si ultimele puteri ni s-au redus
Suntem chiar liniştea unui mormânt
Am amutit cu totii la intrare, am obosit sa schiem lumi murdare
Am obosit sa ne mai ascultam pe noi...

[...] Citeşte tot

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Porniţi înainte

Moto: De-aşa vremi se-nvredniciră cronicarii şi rapsozii / Veacul nostru îl umplură saltimbancii şi irozii – Mihai Eminescu - Scrisoarea III.

Porniţi înainte, tovarăşi,
Cu suflet mereu oţetit,
Ziua cea neagră dispare,
Ziua cea mare-a venit
(Cântec vechi, revoluţionar)
Sunt un tovarăş necorespunzător?
Asta spunea Azorel, astăzi domn Azor,
Am greşit de o mie de ori pe minut,
Într-o lume de surzi, mai bine eşti mut.
Am rămas, unii doar, cu sechele şi gropi,
Un regim a căzut, dar cresc pere în plopi,
Împuşcatul ne râde satisfăcut,
Într-o lume de surzi, mai bine eşti mut.
Ce uşor se adună în grup ce-i mai rău,
Te faci frate cu dracul, cu corbul lui Poe,
Niciodată sau poate-n viitorul-trecut
Învăţa-vom că Domnul niciodată nu-i surd.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii mi-s lacrimi de rouă

poporului meu român

Bună să ne fie inima
Mă-nchid adesea şi sufăr în tăcere
Ochii mi-s lacrimi de rouă
Nu mai doresc nimic
Accept ce-mi e sortit.
Sunt singura femeie ce strigă lumina
Trag dupa mine un plug
Doresc să ar pământul roditor al ţării
Dar locurile au fost vândute străinilor
Străini am devenit chiar noi în scumpa ţară
Uitând să mai vorbim întâia limba
Străini suntem cu toţi, prigoniţi...
Suntem victimele unui regim?
Nu suntem decât marionete ale marilor puteri
S-au rupt şi aţele şi ultimele puteri ni s-au redus
Suntem chiar liniştea unui mormânt
Am amuţit cu toţii la intrare,
Am obosit să schiem lumi murdare

[...] Citeşte tot

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Târgul roziu-sidef (1)

Exponatele sunt omologate pe
piele românească de optimă elasticitate şi pehaş:
micro-căşti şi amplificator cu defazor – timp de 2 secunde
instalabil celor care sforăie X-Bass-surround!
Ceas şi telefon mobil cu baterii încărcabile la
un convertizor care transformă forţa strănutului...
şi/sau a înjurăturii!
Complet de protecţie când romantismul atinge
limitele de cod galben, cod roşu
tandreţea riscând să devină epidemie...!
Cremă de corp pentru melancolici
obţinută din extract de limbă – a bocancului lui Chaplin,
bastonul l-am folosit pentru şamponul antimătreaţă
în uzul celor care citesc Freud şi-l aprobă...!
Elixir pe bază de lut din fundul grădinii –
fostă Eden, actualmente retrocedată – destinată
tupeului celor care cunosc raportul dintre
votabilitatea unui pinocchio gonflabil
în regim secret nedeneabil şi
gloata consumatoare de reclame alegorice –

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regim... sechestru

Umflaţi de bani, putere chioară
Uitând de lumea din prejur.
Îşi strâng recolta dintr-o seară
Iar totul li se pare pur.

Rămas în umbră, văd afaceri
Ce alţii nici că bănuiesc
În jur se dau mereu petreceri
Şi prostii stau doar ei plătesc.

O lume nu prea minunată
În care şi eu m-am născut.
Credeam că ea va fi schimbată?
Dar revine iute spre trecut.

Un scârţâit se mai aude
A unui suflet părăsit.
Acolo soare nu pătrunde,
Şi pleacă-n ceruri liniştit.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!