Poezii despre poame de toamna, pagina 16
Toamna din noi
A venit și luna lui octombrie
Cu covor de frunze si cu ploi
Totul e-nvelit de-o ceață deasă
Totul se transformă în noroi.
Păsările au plecat departe
Nu se mai aude nici un tril
Nici tăcerea nu ne mai desparte
Râdem și ne plângem inutil.
Nu e nici o frunză de vânzare
Dar pădurile s-au dat pe rând
Nu mai este chip de împăcare
Am rămas arizi, păduri plângând.
Nici o zi nu ne mai e întreagă
Secerați suntem de cei de sus
Spicele de grâu încep să geamă
De acel secerător intrus.
[...] Citește tot
poezie de Felicia Feldiorean (1 octombrie 2019)
Adăugat de Felicia Feldiorean
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Vine toamna ca o izbavire", frumos vers, poate Dumnezeu ne izbăvește de tot necazul!
Vizita
o toamna lunga se arata
prin geamul spart de
vantul furios
tu Doamne azi imi intri in casa
si ma privesti prietenos
nu-s Doamne vrednica
de tine
si vizita se face intre ruine
mi-e sufletul ca un castel surpat
prin care toamna a umblat
smulgand din frunze
ravasind
izbind in usa
tropaind
eu doar pe tine azi te vreau
din prag de toamna Doamne
sa te iau
sa te primesc in inima deschisa
in care toamna a intins
covor de frunze ruginii
[...] Citește tot
poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban
Comentează! | Votează! | Copiază!
În toamna gri ...
Copacii-s palide fantome
În toamna gri, cu chipul slut,
Când frunzele-nturnate-n lut
Țes noi covoare policrome.
Umbrele-au înghițit tăcerea,
În pântec icnetul s-a frânt
Și amorțite sub pământ,
Din seva lui își trag puterea.
Stafii de ceață-n noaptea oarbă
Au răscolit până-n adânc,
În tropot, rătăcind prin iarbă
Cu brațe-nfipte în oblânc,
Până le râse iarna-n barbă,
Alungând toamna ca pe-un țânc.
sonet de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vacanța mea de vară a fost o toamnă
Vacanța mea de vară a fost... o toamnă,
Lumini multicolore ce-au lunecat în timp
Și te-ai purtat în ceasuri ca o doamnă
Un mod ciudat în care n-am făcut nimic.
Eu n-am știut acum că fără tine
Nu semăn nici un bob din suferința noastră
Și-aștept o vară care numai vine
Sau mă condamn tăcerii care e sihastră.
Ochii-mi lucesc unei întregi pleiade
De frunze și iubiri purtate-n jalnic vânt
Și amăgire-apare-n acoladă
De sunt o mică toamnă cu greu deznodământ.
Vacanța mea de vară a fost o toamnă
Și toamnă va ramâne întreagă în timpuri
Învolburate ceruri mă condamnă
Dispar și-apar, m-ascund printre nisipuri.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doare
E atata toamna in pom
S-atata durere in om,
Cafeaua mea adormita
Doare in toamna trezita
E atata iubire tarzie
S-atata rugina in vie,
Toamna pe sens interzis
Doare in tot ce ti-am zis!
E atata frunza pe drum
S-atata tristete acum,
Iubito cu ochii de frig
Ma doare, cum sa iti zic?
poezie de Amelia Florentina Glava
Adăugat de AMelia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dulce toamnă
Oh, dulce toamnă cu miros de miere,
Cu zâmbet rece și covor de frunze,
În ascunzișul nopții mii de stele
În colivii de nouri stau ascunse...
Ca un slujbaș al templelor o umbră
Ție destinat în nemișcarea ta,
Să lași pe cer doar nori sortiți să plângă
Și vânt sinistru... Toamnă, toamnă grea!
Un râu de frunze-nvolburat de vânt,
Gutui, în vreun pridvor, straniu lucind,
Alai de fum și ramuri tremurând...
Sângeri mustind pe cerul suferind...
Miros de pâine coaptă și dovleac,
Velințe fluturânde la ferești,
Surâs de prunci și dulce cozonac...
Un rod bogat mereu ne dăruiești...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iaca-i toamnă
Tu nu vezi că număr din doi în doi un singur
Dumnezeu? Te salut iubită toamnă!
Bărcile se căsătoresc pe lacul secat.
Copacii la nudiști au plecat!
Tu nu vezi cum număr frunze
eu
nimic înspre nimic
cum învață foișorul să stea liber
venetic...
peste pași mergând trăire?
Te salut iubită toamnă!
Chiar de-n doi în doi te număr
tu tot singură te vrei
doar o frunză numărată
ce foșnește pe alei
Dumnezeu uscând pe umăr
printre umbre ce-au căzut
număr frunzele și iată
toamnă...
pot să te salut!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna - mirarea copacilor
De dorul ei,
Îmbrățișez copacii prin pădure,
Care, mirați, îngălbenesc subit,
Și toamna mă găsește chiar acolo.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna inimii
Și ger cuprinde, ochi și buze.
Un suflet negru-i aruncat,
De vânt și ploi, pe crengi, frunze,
La toamnă, veșnic, condamnat.
poezie de Cosmin-Emanuel Petrașc (15 septembrie 2021)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petrașc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna
Toamna vine
Odată cu septembrie,
Aducând răcoare și ploi,
Mustul dulce din vii...
Natura se pregătește
Anotimpul rece să-l întâmpine.
acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!