ploua

Calde picături ...

Picături de ploaie,
Picături de rouă...
Vorba, nu mă minte
Cerul... nu mă plouă!

Tu, copil cuminte,
Te apleci sa iei
Picături- zăpadă,
Picături-scântei,

Chiar din faţa ta,
De cum scrii, picturi
Şi cristale pure-
albe picături...

Mă aduc în gând
Pe tărâm lumesc,
Tu,... să nu mă uiţi,
Eu, să te privesc

[...] Citeşte tot

poezie de Shanti Nilaya din Din trup de Femeie
Adăugat de Adrian Moldovan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clopoţelul

În fiecare noapte un clopoţel
Aud, de cum lumina se stinge,
În vis mă iau după el
Fie că plouă, fie că ninge...

Şi merg şi merg... Clopoţelul
S-aude la capătul lumii.
La capătul lumii mă uit ca viţelul
La poarta nouă a mumii.

O stea străbate cerul, ursuzul,
O scânteie, printre mii de scântei.
Făcut numai pentru auzul
Visului meu este clinchetul ei.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablou de toamnă 2

Pe cerul vineţiu, cu vânt,
care aleargă norii-n cale,
plutesc şi îngeri fulgurii,
cu-aripi desprinse din petale.

Plouă mărunt şi ceaţa-i plină
de-nchipuiri de vise mute
peste pământ, norii scatii
rămân adesea în loc s-asculte:

S-asculte tânguirea florii,
care visează iar la vară
s-asculte ploaia cea măruntă
cerneală într-o călimară.

poezie de Gheorghe A. Stroia din Parfum de tei (15 ianuarie 2013)
Adăugat de Gheorghe A. Stroia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au feţele întunecate şi toamna când plouă, şi primăvara când se topesc şi după ce se topesc zăpezile şi iarba zbucneşte din adâncuri, scoţând colţi verzi pe acolo pe unde pământul fusese negru smoală. Rămân încruntaţi, întunecaţi şi atunci când se coace grâul pe câmpuri şi când de la o margine a zării la alta, o mare galbenă, dungată cu verde, primeşte din zori până în amurg, ploaia luminii.

Zaharia Stancu în romanul Desculţ, Rumânii din satul Omida
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte de oraş

I

Pe caldarâmul ud,
Trap-trap de potcoave,
Autobuze bubuind
Şi faruri lunecând
Pe ferestre luminând
Odăi întunecate.
Cu tictac de târziu,
Cu tăceri ce plâng,
Cu noaptea ploioasă
De-afară...

II

Plouă...
Nu ştiu nimic...
De zile, de ani,
Fără a găsi
Cum ar fi altă viaţă...

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăminte

E toamnă, iubite,
Şi plouă cu lacrimi;
În suflet furtună
Şi vânt.
Sunt pasărea tristă
Cu aripa frântă,
Culcuş căutând
Pe pământ.
Iar inima ca o maree,
Se zbate in valuri
Ce plang,
Aştept pescăruşii să vină
Pe cordul rănit
De cuvânt.
Zăpezi vin se-aşează
Pe frunte;
Şi anii nu-i ştim
De mai sunt.
Dar lasă-mi iubite
Astă toamnă,

[...] Citeşte tot

poezie de Angelina Nădejde (31 august 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furtuna dorului

Alung regretele
în dimineţile
când plouă cu lumină.
Prizonieră a timpului
răsfoiesc petalele zilelor
uneori cu o lacrimă
din furtuna dorului
iar soarele îşi lasă
urma razelor fierbinţi
cuprind zâmbetul tău
cu gust de arome
din sâmburii
pământului
în contururi
din bobul credinţei.
Simt o minune ce se naşte
în depărtare
din zborul pescăruşului
ne regăsim obosiţi
de căutări...

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meteo... sentimental

Visele în prag de rouă,
Prin lucirile de seară,
Se alintă şi-ncă plouă,
Uitând lunii să mai ceară

Norii, destrămaţi în gânduri
Ori robiţi într-o clipită
Şi-ale stelelor rotunduri
Zac în taina risipită.

Nu e loc de-a mai pătrunde,
Iar clepsidra răstignită
Şi-a-necat nisipu-n unde,
Ca o pasăre rănită.

Ruginită sau căruntă,
Vremea-i tot mai schimbătoare,
Sfidătoare, ne înfruntă,
Ce ne facem cu ea, oare?

poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Război

Era luna, era floare!
Părul mamei cădea lung,
Parcă tot ploua cu soare
Peste trup golaş de prung.
Nu era pământul, luna
Părul mamei răzvrătit
Bătea negru ca furtuna
Peste golul scrumuit.
Era mai şi sărbătoare
Era globul, era stea!
Printre ierburi şi prin soare
Părul mamei viscolea.

poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Florile cerului

Florile cerului

Mă plouă pe pletele-mi de soare
cu florile cerului în alb pictate,
înmiresmate de un vis de iubire.

Mă pierd într-un decembrie de dor,
un zâmbet a înmugurit pe buza
sufletului îngheţat de tainele existenţei.

Cerul şi-a deschis alene pleoapele
sorbind seninul din lacrima
născută de zăpada gândurilor mele.

Tăcerea adie printre copacii brodaţi
de sălbatice dorinţe ce dansează-n noapte,
prelungindu-mi trăirea efemeră.

poezie de Lavinia Elena Niculicea din Florile cerului
Adăugat de Lavinia Elena Niculicea
Comentează! | Votează! | Copiază!