padurea freamata

Pasărea U

Neguri acopăr
cîmpuri şi dîmb.
Freamătă ulmul,
duhul cel strîmb.
Cuiburi mai multe-n
creste se văd.
Semn că-n coroane
dat-a prăpăd.
Neagră făină
cade prin scoc
colo la moara
lui Nenoroc.
Macină el doar -
gîrbov, cărunt.
Curge urîtul
greu şi mărunt.
Lut fără slavă
umed absurd.
Umblu-n nelume,
drumul e surd.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pânza de păianjen

Ne sfărâmă viaţa bolovani
Şi ne trec prin faţă iar, strigoi
E bolnavă toamna de castani
Şi pădurea de atâtea ploi;

A murit şi dragostea din lucruri
Pentru care suntem vinovaţi;
Dacă-n geam cu degetele baţi,
Din insectare evadează fluturi.

poezie de Ion Untaru din Domnul Liszt (1994)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arborii

Mai aud şi-acum în noapte
Tainice bătăi de ram,
Ale arborilor şoapte,
Tremurând la mine-n geam.

Dezgoliţi de-al lor veşmânt
Şi cu braţele chircite,
Dormitează-n alb mormânt,
Pe uliţe părăsite.

Satu'-i gol, fără mişcare
Şi de iarnă-ncremenit,
Câte-un arbore-n visare
Freamătă neliniştit.

A mea curte adăposteşte
Doi stejari bătrâni şi goi,
Troieniţi într-o poveste
Scrisă noaptea de ninsori.

[...] Citeşte tot

poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Freamăt nocturn

în norii albi se plămădeşte ploaia
în timp ce iubirea se naşte din vis
lumini stelare-mi vizitează odaia,
sufletul treaz are geamul deschis.

luceferi mângâie cu mâini diafane
noaptea-i feerie cu splendori perfecte
licăre îngereşti se-aşează la icoane
structuri de rezistenţă cu azure efecte.

arborii freamătă ca versul nescris
luna veghează ca o mândră crăiasă
cu trena strălucindă cerne în Paradis
linişte şi graţie sacră, romanţioasă.

universul magic emoţii mi-a transmis
în braţele iubirii viaţa e frumoasă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, linişte!

Tu, linişte,
De ce mă ocoleşti?
Albi clopoţei,
Îi suni în mine,
Par ca o turlă de albine,
În care aripi bat Dumnezeieşti!
Tu, linişte,
De ce mă ocoleşti?
Sună speranţa,
Dorului din frunză...
Pădurea, cerbii ştie să-i ascundă...
Tu, linişte,
Dintre mesteceni,
De ce, de ce, de ce te legeni?

poezie de Constantin Păun din Patima izvoarelor (1995)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul timpului meu

Nepotolit de dragoste
în datini,
am drumuit sublimul,
veşnic bătăios;
de-acum, mă pot numi
drept orizont de patimi,
năucit în cânt,
de sus şi până jos.

Din mine, fiecare fibră
scoate-un sunet,
fiecare vorbă
are-o rezonanţă sonoră;
cerul timpului meu
răzvrătit de tunet,
freamătă de dor,
vibrând adânc în oră.

Sufleţele,
te-nalţă distins cariatidă;

[...] Citeşte tot

poezie de George Pena
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copacul

În ploaie, rezemat de un copac.
El are legătură cu pământul.
Şi simt sub coaja-i, palmă bătucită,
Cum freamătâ, cu ceru-n el, Cuvântul.

Din când în când trăzneşte mânios
Şi se răzbună norii în furtună.
Un fulger de-o veni, rătăcitor,
Deodată amândoi l-om frânge-n mână.

Cuprins de laşitate, fug pe câmp
Şi picurii mă-ndosie de mijloc.
El îşi asumă riscul verticalei,
Dispus în orice clipă să-şi dea foc.

Singurătatea asta care fuge...
Singurătatea lui înfiptă-n lut...
Mă-ntorc plângând şi îl cuprind în braţe.
Furtuna grea ne ţine de urât.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alergătorii

Prin pădurea arsă mergem pe drum prăfuit
Prin lunci de aer ei aleargă după razele soarelui.

Fiecare piatră, fiecare fir de praf e cuvânt amuţit
În fiecare fir de iarbă bate pulsul alergătorului.

poezie de Wit Jaworski din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe un scaun de poveste

m-am aşezat pe-un scaun de poveste
cu tălpile în iarba rourată
cu sete de lumină mă caţăr pe creste
în azurul zilei minunată

oasele-mi albe absorb căldură
cu soarele blând sedus de iubire
nervi se topesc în a razei nervură
lumina proaspătă pătrunde-n privire

frunza de arţar ca o inimă de copil
freamătă în sufletul meu obosit
tare mult aş vrea să dansez cadril
cu fluturii albi pe un colţ de zenit

se transformă-n vers gândul pueril
mai am de trăit mai am de iubit

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schiorii

Priviţi cum vin, pârtia-i plină,
Văzduhu-i alb de fulgi de nea,
Schiorii simt adrenalină,
Nu pot o clipă-n loc să stea!

Şi sunt frumoşi, bată-i norocul,
Cu haine, căşti şi lucii schiuri,
Freamătă brazii --viu e locul--
Pentru schiori ei fac pariuri.

Şi-un băieţel cu-un fes cu ciucuri
Din săniuţă ne zâmbeşte,
Acum eşti mic, dar să te bucuri,
Schior vei fi când vei mai creşte.

Schiorii cu elan se-avântă
În iureş ocolind obstacol,
Splendoarea muntelui ne-încântă;
Pe schiuri, iarna-i un miracol!

poezie de Gabriela Genţiana Groza (22 februarie 2015)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!